Fără îndoială, intrarea în vigoare a Noului Cod Civil deschide o nouă etapă în viața juridică autohtonă. Și cum raporturile juridice sunt expresia directă a relațiilor sociale, avem în față începutul unor transformări evidente în ceea ce privește modul de raportare la viața socială, privită în toate manifestările ei cotidiene.
De fapt, înseși modernizarea societății și evoluția relațiilor interumane au determinat abandonarea unor veșminte asupra cărora timpul și-a pus pecetea și “petecele”. După numeroase modificări operate de croitori mai mult sau mai puțin iscusiți, iar unii – mai mult sau mai puțin viteji, veșmântul Codului Civil din 1864 a rămas prea mic pentru corpusul social al zilelor noastre. Stingherită în mișcările ce se vor a fi din ce în ce mai libere, societatea se va îmbrăca cu noua haină croită special după tiparele din Quebec.
Nostalgia (încă) actualului Cod Civil îi va însoți pe toți ce au beneficiat, știut sau nu, de prevederile sale. Nu există persoană care să nu fi intrat sub incidența acestei codificări care reglementează atât cele mai importante evenimente existențiale, cât și faptele ce însumează mișcările noastre sociale zilnice. Codul Civil a reprezentat abecedarul marilor juriști ce au format generații întregi de profesioniști ai dreptului, fiind un izvor nesecat de scrieri doctrinare și jurisprudențiale. Totodată, chiar și fără o conștiință a prezenței sale, același Cod Civil a fost codificarea ce descifra complexele relații interumane începute în secolul al XIX-lea, dezvoltate pe parcursul secolului XX și transformate radical la începutul secolului XXI.
Mai mult chiar, în 1864 Codul Civil a reprezentat și o garanție a unității statale ce se prefigura din ce în ce mai intens. Abrogând “codicii domnilor Calimach și Caragea (…) ordonanțele domnești și instrucțiunile ministeriale din ambele Principate Unite”, Codul Civil a prefigurat din punct de vedere juridic Marea Unire din 1918. Însă, de atunci, chiar și dorința de unire a cunoscut o schimbare profundă. De la unirea celor “de-o limbă și de-o simțire”, asistăm în prezent la dorința de unire la nivel comunitar, care depășește înseși granițele atât de greu conturate la începutul secolului XX.
Chiar aceste transformări determină o nouă optică juridică și un Nou Cod Civil. Raportarea la marea familie a dreptului comunitar obligă la actualizarea normelor interne, în conformitate cu noile tendințe reprezentate la nivel european. Schimbările regăsite în cuprinsul Noului Cod Civil sunt sesizabile atât din punct de vedere formal (adaptarea limbajului juridic, clasificarea pe materii, stilul “doctrinar” al expunerii), cât și din punct de vedere substanțial (lărgirea paletei de instituții reglementate, reformularea textelor ce s-au dovedit a fi incomplete sau neclare, tranșarea anumitor probleme intens dezbătute).
Este nevoie de maturitate pentru ca Noul Cod Civil să se impună ca un veritabil instrument de reglementare a vieții sociale. Înainte de a închide copertele deja prăfuite ale actualei codificări, înainte de a înlocui paginile îngălbenite cu cele în care totul este scris negru pe alb, să nu uităm de valoarea incontestabilă reprezentată de cei peste 140 de ani de frământări sociale, juridice și morale. Trecutul explică prezentul, iar acesta construiește viitorul.
