Jurisprudența CEDO în privința încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului de acces la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru excesive. Cauza Kreuz c. Polonia

Dreptul recunoscut oricărui justițiabil de a avea acces la o instanță de judecată este o parte componentă incipientă dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Însăși Constituția României, prin art. 21, consacră dreptul oricărei persoane de a avea un liber acces la actul de judecată. Cu toate acestea, există situații ce conturează limitele acestui drept, ceea ce dovedește faptul că nu ne aflăm în prezența unui drept absolut, anumite reglementări precum taxele judiciare de timbru fiind necesare pentru buna orânduire a justiției în orice stat democratic. Dacă însă aceste restricții normative sunt prea excesive pentru posibilitățile materiale ale justițiabilului, își păstrează ele caracterul irefragabil, în detrimentul exercitării dreptului de acces la o instanță de judecată? O asemenea situație a fost analizată de CEDO prin hotărârea din data de 19.06.2001, pronunțată în cauza Kreuz c. Polonia.

Situația de fapt este simplă, fiind cel mai probabil un stereotip al justițiabililor ce se văd nevoiți a chibzui cu multă atenție promovarea unei acțiuni în justiție, din prisma lipsei sumelor de bani ce compun cuantumul taxei judiciare de timbru. Astfel, reclamantul Henryk Kreuz a introdus o acțiune în pretenții în fața instanței competente din Polonia, prin care a solicitat repararea prejudiciului cauzat de o autoritate administrativă prin obligarea acesteia la plata sumei de 5.850.000.000 zloți polonezi. Întrucât prima instanța a respins cererea ca prematură, nu l-a obligat la plata taxei de timbru aferente, nefiind analizat fondul cauzei. În apelul formulat împotriva acestei hotărâri, Henryk Kreuz a solicitat scutirea de la plata taxei judiciare de timbru din apel, în cuantum de 200.000.000 zloți, iar pe fondul cauzei, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apelul său fiind admis, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe, care i-a pus în vedere să plătească o taxă de timbru în cuantum de 308.500.000 zloți. Întrucât reclamantul a formulat, din nou, cerere de scutire de la plata taxei de timbru, instanța a redus cuantumul acesteia la suma de 100.000.000 zloți. Nefiind în posesia acestei sume, reclamantul nu a achitat taxa de timbru, iar instanța a respins cererea ca netimbrată.

În acest context, reclamantul a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reclamând violarea art. 6 alin. 1 din Convenție, în ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil prin înfrângerea dreptului de acces la justiție. Prin hotărârea din data de 19.06.2001, înaltul for european a admis cererea și a constatat violarea art. 6 alin. 1 CEDO, pentru argumentele ce vor fi detaliate în cele ce urmează.

În primul rând, Curtea a reamintit faptul că art. 6 alin. 1 din Convenție garantează oricărei persoane dreptul de a deferi justiției orice cerere în legătură cu drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Astfel, dreptul de acces la justiție apare ca fiind intrinsec dreptului la un proces echitabil. Edificatoare în această privință sunt aprecierile Curții formulate cu ocazia judecării cauzei Golder c. Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (Hotărârea din 21.01.1975).

În respectivul context, Curtea a arătat că “Dacă art. 6 pct. 1 ar fi interpretat ca privind în mod exclusiv derularea unei cauze deja iniţiate într-o instanţă judecătorească, un stat contractant ar putea, fără încălcarea acestui text, să desfiinţeze instanţele sau să sustragă competenţei lor soluţionarea anumitor categorii de cauze cu caracter civil pentru a le încredinţa unor organe dependente de guvern. Atare ipoteze, inseparabile de riscul arbitrarului, ar avea consecinţe contrare principiilor de mai sus, pe care Curtea nu le poate trece cu vederea”. Astfel fiind, s-a considerat că “ar fi de neconceput ca art. 6 pct. 1 să descrie în detaliu garanţiile procedurale acordate părţilor unei acţiuni civile în curs, fără a proteja mai întâi ceea ce singur face în realitate posibilă exercitarea unei astfel de garanţii: accesul la instanţa judecătorească. Echitatea, publicitatea şi celeritatea unui proces nu au nici o semnificaţie în absenţa procesului”.

În același timp însă, Curtea a arătat în argumentarea soluției din cauza Kreuz c. Polonia, faptul că dreptul de acces la o instanță de judecată nu are un caracter absolut, fiind normal și dezirabil ca acesta să fie supus anumitor limitări, intrinseci forței de reglementare legislativă specifice oricărui stat de drept.

Astfel, pot exista limitări de natură procedurală, precum imperativul parcurgerii unei proceduri (autorizări) prealabile și chiar limitări de natură financiară, precum impunerea unor taxe judiciare de timbru. Importantă rămâne însă rezonabilitatea acestor limitări, ele trecând limitele convenționale atunci când restricționează accesul la justiție în asemenea mod încât aduc atingere însăși esenței dreptului consacrat în beneficiul tuturor justițiabililor.

Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmărește consacrarea și garantarea unor drepturi practice și efective, nicidecum a unor drepturi teoretice și iluzorii, restricțiile pe care autoritățile statale competente le pot aduce dreptului de acces la justiție sunt convenționale numai în măsura în care urmăresc un scop legitim și asigură o proporționalitate între mijloacele legale uzitate și obiectivul final.

Astfel, Curtea a constatat, în acord cu jurisprudența sa anterioară, că instituirea unor taxe judiciare de timbru nu reprezintă o încălcare per se a dreptului de acces la instanțele judecătorești, fiind respinsă teza ce echivalează dreptul de acces la justiție cu gratuitatea actului de justiție. Totuși, discuția se poartă cu privire la nivelul taxelor judiciare de timbru, statele membre trebuind să se asigure de faptul că sumele împovărătoare pentru posibilitățile financiare ale anumitor justițiabili nu reprezintă o restricție disproporționată ce împiedică dreptul de acces la o instanță de judecată.

În speța analizată, Curtea a apreciat că taxa judiciară de timbru stabilită chiar și în cuantumul redus de 100.000.000 zloți reprezintă salariul mediu anual în Polonia, fiind excesivă pentru un reclamant cu posibilități financiare obișnuite. Chiar dacă dnul Kreuz, reclamantul din prezenta speță, era angajat în activități comerciale, această constatare nu este suficientă per se pentru a institui prezumția disponibilităților financiare ridicate de natură a acoperi o taxă judiciară de timbru excesivă.

Așa fiind, Curtea a considerat că nu a fost respectat echilibrul dintre dreptul statului de a colecta taxele judiciare de timbru și interesul reclamantului de a introduce o acțiune în fața instanței competente, dreptul de acces la justiție și, implicit, art. 6 alin. 1 CEDO fiind încălcate în mod flagrant.

0 Responses to “Jurisprudența CEDO în privința încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului de acces la justiție prin impunerea unor taxe judiciare de timbru excesive. Cauza Kreuz c. Polonia”


Comments are currently closed.