Tag Archive for 'antreprenoriat'

Despre munca prin agent de muncă temporar, în noul Cod al Muncii

Reglementată prin art. 87-100 în Capitolul VII, Titlul II din Codul Muncii, munca prin agent de muncă temporar este una dintre materiile ce au suferit ample modificări odată cu adoptarea Legii nr. 40/2011 privind modificarea și completarea Legii 53/2003 (Codul Muncii).

Nevoia revizurii acestei materii a avut loc și ca urmare a adoptării Directivei 2008/104/CE, privind munca prin agent de muncă temporar.

Astfel potrivit art. 4 al Directivei 2008/104/CE, statele membre sunt obligate să revizuiască până la data de 05.12.2011 orice restricţie sau interdicţie privind utilizarea muncii temporare, pentru a verifica dacă acestea sunt justificate în raport cu protecţia lucrătorilor temporari, cerinţele privind siguranţa și sănătatea la locul de muncă.

Deși s-a intenţionat ca munca prin agent de muncă temporar să reprezinte o alternativă viabilă pentru forţa de muncă, deși exista și în veghea reglementare a Codului Muncii, se pare că aceasta nu a reușit să se impună, fiind astfel serios revizuită prin Legea 40/2011. Au fost astfel redefinite o serie de noţiuni cum ar fi: cea de agent de muncă temporară, munca prin agent de muncă temporar, salariatul temporar, utilizatorii muncii temporare, conform Directivei 2008/104/CE.

Ce s-a schimbat, ce a ramas la fel ?

Dacă în vechea reglementare munca prin agent de muncă temporară era definită ca fiind “… munca prestată de un salariat temporar care, din dispoziţia agentului de muncă temporară, prestează muncă în favoarea unui utilizator”, prin noul conţinut al art. 87 alin. 1 din Codul Muncii se inroduce o condiţie esenţială și anume încheierea unui contract de muncă temporară, astfel încât potrivit noii reglementări munca prin agent de muncă teporară este “munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract de muncă temporară cu un agent de muncă temporară și care este pus la dispoziţia utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia din urmă.”

Au fost abogate și dispoziţiile care precizau limitativ cazurile în care era permisă munca prin agent de muncă temporară, astfel încât au fost eliminate orice restricţii privind utilizarea muncii temporare, cum erau cele din vechea forma a art. 88 din Codul Muncii, respectiv pentru înlocuirea unui salariat al cărui contract de muncă este suspendat, pe durata suspendării; pentru prestarea unor activităţi cu caracter sezonier ori pentru prestarea unor activităţi speciale sau ocazionale.

În ceea ce privește termenul pentru care poate fi stabilită misiunea de muncă temporară, durata maximă a fost extinsă de la 12 luni la 24 de luni, aceasta putând fi prelungită cu perioade succesive care adăugate la durata iniţială nu pot depăși 36 de luni (spre deosebire de 18 luni cum prevedea vechea reglementare a art. 89).

Modificări au fost aduse și art. 90 din Codul Muncii care reglementa conţinutul contractului de muncă temporară. Astfel au fost introduse, ca elemente obligatorii ale contractului de muncă temporară, condiţiile în care utlizatorul poate refuza un salariat temporar și cuantumul remuneraţiei salariatului tempora și au fost eliminate dispoziţiile care prevedeau ca element obligatoriu al conţinutului contractului de muncă temporară, motivul pentru care era necesară angajarea unui salariat temporar.

Un alt element de noutate este reprezentat de faptul că potrivit noii reglementări se poate încheia cu salariatul temporar un contract de muncă pe durată nedeterminată. Au fost modificate și perioadele de probă, pentru acestea fiind stabilite durate mai mari, extinderi ce ajung și până la 20-30 de zile lucrătoare.

Principala modificare referitoare la remunereţia salariatului temporar constă în faptul că au fost eliminate prevederile care stabileau că salariul primit de salariatul temporar nu poate fi inferior celui pe care îl primește salariatul utilizatorului care prestează aceeași muncă sau una similară. Potrivit noii reglementări salariul primit de salariatul temporar pentru fiecare misiune urmează a fi negociat direct cu agentul de muncă temporară, dar nu va putea fi mai mic decât salariul minim brut pe ţară.

Concluzii cu privire la reglementarea agentului de munca temporar in noul Cod al Muncii

Prin noua reglementare a Capitolului VII privind munca prin agent de muncă temporar, legiuitorul a intenţionat o mai bună protejare a intereselor salariaţilor temporari, instituind astfel principiul egalităţii de tratament juridic al salariaţilor temporari în raport cu cei angajaţi pe durată nedeterminată, fiind astfel aplicabile salariatilor temporari regulamentele interne ale utlizatorului aplicabile salariaţilor angajaţi pe durată nedeterminată. De asemenea prin noua reglementare se interzice ca agenţii de muncă temporară să perceapă taxe în schimbul recrutării salariaţilor temporari de către utilizatori.

Noile reglementări privind munca prin agent de muncă temporar se înscriu în tonul modificarilor aduse prin Legea 40/2011 Codului Muncii, contestate de sindicate, dar pe placul patronatelor. Rămâne de văzut dacă prin modificările aduse muncii prin agent de muncă temporar se va reuși ca această formă de muncă să reprezinte o alternativă viabilă formelor clasice de ocupare a forţei de muncă.