IMPREVIZIUNEA ÎN NOUL COD CIVIL

Deşi părţile unui contract trebuie să îşi execute obligaţiile, indiferent dacă executarea lor a devenit împovărătoare, noul Cod Civil reglementează şi situaţiile excepţionale care ar putea duce la adaptarea contractului în funcţie de posibilităţile debitorului.

Codul prevede la art. 1.271: dacă “executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă din cauza unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei“, instanţa poate să dispună fie adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor, fie încetarea relaţiilor contractuale, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.

Astfel, toate contractele afectate de situaţii neprevăzute vor produce alte efecte fata de cele stabilite iniţial de către părţi, însă situaţiile care duc la modificarea contractelor, potrivit art. 1271 din NCC, trebuie să aibă caracter excepţional, iar obligarea debitorului să devină vădit injustă. Pentru a fi într-o situaţie de impreviziune nu este suficient sa fim în faţa unei simple modificări a preţurilor sau a unor fluctuaţii ale cursului de schimb. Această modificare a contractelor va avea loc numai daca va avea loc după momentul încheierii contractului şi numai dacă factorii care duc la modificarea condiţiilor de executare a contractului au caracter imprevizibil.

Schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului”, se prevede în noua reglementare.

În acelaşi timp, se prevede în Noul Cod Civil că instanţa poate dispune adaptarea sau încetarea contractelor numai dacă debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc.

În fine, Noul Cod Civil impune părţii afectate să iniţieze negocieri cu cocontractantul său în vederea adaptării contractului, prealabil recurgerii la instanţa de judecată.. O atare condiţie este menită a institui rolul judecătorului, în ceea ce priveşte suplinirea consimţământului părţilor, ca un ultim resort, în ipoteza eşecului negocierilor.

Limitările enunţate au rolul firesc de a nu permite utilizarea impreviziunii ca pe un instrument la îndemâna părţilor care doresc să scape de un contract devenit indezirabil în comparaţie cu alte oportunităţi de afaceri.

În acest moment este de apreciat reglementarea impreviziunii prin Noul Cod Civil, o instituţie absolut necesară pentru a corecta situaţii inechitabile apărute pe parcursul derulării unui contract.

0 Responses to “IMPREVIZIUNEA ÎN NOUL COD CIVIL”


Comments are currently closed.