Teoria epuizării dreptului la marcă și libertatea de circulație a mărfurilor

Domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, vast prin însăși esența acestor drepturi ce protejează creativitatea și inovația, este într-o continuă dezvoltare determinată de întrepătrunderea unor tendințe de liberalizare a economiei și piețelor de desfacere. În spațiul european, libertatea de circulație a mărfurilor imprimă un ritm constant al schimburilor economice, preluat și în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, în special în binecunoscutul segment al mărcilor.

Ca un simbol susceptibil de reprezentare grafică, marca are rolul de a deosebi produsele sau serviciile pe care titularul său le oferă spre comercializare, de produsele sau serviciile aparținând altor persoane. Fără a se confunda cu produsul în sine, marca este asocierea pe care ceilalți comercianți, dar mai ales consumatorul final, o fac în momentul achiziției produsului. Fie că asocierea face trimitere la calitate, fie că aceasta evocă experiențe neplăcute, marca este reperul prin care identificarea și asocierea devin facile, utile și conforme exigențelor promovate.

La nivelul legislației europene, titularului unei mărci i se recunoaște monopolul pe care acesta este îndreptățit să-l exercite cu privire la drepturile sale asupra mărcii. Cu o istorie legislativă bogată și o jurisprudență edificatoare în interpretarea dispozițiilor europene, principalele repere normative sunt Directiva nr. 89/104/CEE, susținută prin Regulamentul 40/94 și Directiva 2008/95/CE.

Relativ la aceasta din urmă, art. 5 recunoaște titularului unei mărci toate drepturile sale ce decurg din această proprietate intelectuală, echivalate unui monopol efectiv cu privire la folosirea mărcii. Cu toate acestea, art. 7 paragraful 1 instituie o excepție ale cărei origini se situează în jurisprudența C.J.U.E., respectiv în cauza “Deutsche Grammophone” din data de 08.06.1971, speță ce a instituit principiul epuizării dreptului la marcă.

Potrivit acestei teorii, titularul unei mărci nu se poate opune comercializării în interiorul Spațiului Economic European a unor produse ce poartă marca sa, odată ce aceste produse au fost introduse pe piață chiar de către titularul mărcii sau cu acordul său.

Practic, acest principiu instituie o limitare a monopolului de care se bucură titularul unei mărci, acesta văzându-se nevoit să accepte libera circulație a produselor ce poartă marca sa. Chiar aceasta este și rațiunea pentru care jurisprudența a creat teoria epuizării dreptului la marcă, iar acquis-ul european a adoptat-o prin normele sale: libertatea de circulație a mărfurilor este incompatibilă cu ideea de monopol asupra mărcii, astfel încât interesul general primează asupra interesului particular promovat de titularul mărcii.

Acesta din urmă își păstrează însă toate celelalte prerogative conferite de dreptul său de proprietate intelectuală, având posibilitatea de a decide momentul în care produsele ce poartă marca sa vor fi puse pe piață. Mai mult chiar, art. 7 paragraful 2 instituie și o excepție de la teoria epuizării dreptului la marcă, precizând faptul că titularul mărcii se poate opune comercializării ulterioare a produselor, dacă această opoziție poate fi justificată prin motive legitime, precum sănătatea publică sau alterarea/modificarea stării inițiale a produselor de natură a aduce atingere reputației mărcii.

Precum se poate observa, excepțiile de mai sus confirmă regula plenitudinii drepturilor conferite titularului unei mărci, acesta fiind îndreptățit a-și proteja reputația și segmentul de piață câștigat prin calitățile ce sunt întrunite sub marca sa. Cu alte cuvinte, interesul general nu trebuie să primeze în defavoarea titularului unei mărci, acesta având oricând dreptul de a-și păstra notorietatea și caracteristicile definitorii.

Toate aceste reglementări, interpretate și explicate printr-o jurisprudență vastă, sunt menite a dezvolta atât domeniul mărcilor, ca simbol al competiției și inovației, cât și libertatea de circulație a mărfurilor, ca o garanție irefragabilă de accesibilitate, progres și liberă concurență.

0 Responses to “Teoria epuizării dreptului la marcă și libertatea de circulație a mărfurilor”


Comments are currently closed.