Tag Archive for 'familie'

Obligația statului de a asigura cetățenilor săi un nivel de trai decent

Articolul 47 alin. 1 din Constituția României trasează direcțiile esențiale pentru activitatea autorităților statale. De fapt, urmărind logica normelor constituționale, descoperim cu ușurință faptul că acest text este cel mai cuprinzător sub aspectul obligațiilor ce revin organizării statale și cel mai promițător cu privire la așteptările pe care cetățenii sunt îndreptățiți să le aibă.

Viata decenta

Norma este scurtă și cuprinzătoare: “Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.” Cu alte cuvinte, promisiunea acestor dispoziții este angajarea statului în slujba cetățeanului, astfel încât orice acțiune să nu urmeze altă direcție decât cea specifică asigurării unui nivel de trai decent.

Deși această normă este opozabilă tuturor autorităților statale, în lipsa unei sancțiuni exprese ea apare ca fiind lipsită de eficacitate. În situația deja observabilă a eșecului de a asigura cetățenilor săi un nivel de trai decent, sub ce formă putem angaja răspunderea statală ? Se fac oare autoritățile vinovate de “neconstituționalitate” prin simpla incapacitate de a respecta aceste dispoziții ?

Sunt întrebări retorice, la fel ca și răspunsurile ce li se pot da. Interpretarea normei sus-citate ne arată că aceasta nu instituie o obligație de diligență, ci o obligație al cărei rezultat este determinat, definit și precizat: nivelul de trai decent. Întrucât statul a eșuat lamentabil în îndeplinirea acestei obligații, răspunderea sa ar trebui să fie directă și imediată, constituind potrivit principiilor juridice o măsură reparatorie față de prejudiciul cauzat cetățenilor săi.

Din păcate însă, se vor ridica întotdeauna voci care vor cere definirea exactă a nivelului de trai decent, a prejudiciului cauzat cetățenilor și a probării sale concrete. Se intră astfel într-un cerc vicios, care face aproape imposibilă angajarea răspunderii statale. Iar textul sus-citat, alături de alte exemple al căror număr devine tot mai mare, rămâne doar un principiu ce înfrumusețează lecturile constituționale și sluțește realitatea cotidiană.