Suspendarea executării silite a creanţelor fiscale prin depunerea unei scrisori de garanţie bancară

Prin O.G. nr. 16/2012 publicată în M.O.F. nr. 618/28.08.2012 prin care s-a modificat şi completat codul de procedură fiscală, se introduce un articol, respectiv art. 148¹ care reglementează posibilitatea suspendării executării silite a creanţelor fiscale prin depunerea unei scrisori de garanţie bancară.

Potrivit acestor noi prevederi legale, în cazul contestaţiilor formulate împotriva actelor de administrare fiscală, prin care se stabilesc creanţe fiscale, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligaţiile fiscale contestate dacă contribuabilul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale contestate, stabilindu-se expres că durata valabilităţii acesteia să fie de minim 6 luni de la emitere.

În cazul în care contestaţia la executare este respinsă, în totalitate sau în parte, în perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară, organul fiscal poate executa creanţa fiscală garantată prin această scrisoare numai în ultima zi de valabilitate a scrisorii şi numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege  în alin. 2 al aceluiaşi text legal, şi anume: a) contribuabilul nu plăteşte obligaţiile fiscale pentru care s-a respins contestaţia la executare, b) contribuabilul nu depune o nouă scrisoare de garanţie, c) instanţa judecătorească nu a dispus prin hotărâre executorie, suspendarea actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În cazul în care contestaţia la executare este admisă în totalitate, precum şi în cazul în care instanţa de judecată admite, prin hotărâre executorie, suspendarea actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, scrisoarea de garanţie bancară rămâne fără obiect.

Legiuitorul a înţeles să reglementeze posibilitatea suspendării executării silite a creanţelor fiscale constatate prin titluri executorii prin constituirea unei scrisori de garanţie de către debitorul obligaţiei fiscale pentru a veni astfel în sprijinul contribuabililor spuşi executării silite de către organul fiscal.

Faţă de suspendarea întemeiată pe dispoziţiile contenciosului administrativ, aceasta prezintă pe de o parte avantajul că suma respectivă rămâne în contul debitorului obligaţie fiscale, iar pe de altă parte dezavantajul că suma ce formează obiectul garanţiei bancare trebuie să fie egale cu creanţa fiscală, în vreme ce cuantumul cauţiunii ce trebuie achitată la dispoziţia instanţei, în cazul suspendării potrivit Legii 554/2004, este de doar 10% sau chiar mai puţin din cuantumul creanţei fiscale.

Prin urmare, în cazul contestaţiilor la executare împotriva creanţelor fiscale, debitorul, apreciind avantajele şi dezavantajele pe care prezintă fiecare dintre cele două forme de suspendare, – prin depunerea unei garanţii bancare sau depunerea unei cauţiuni stabilite de instanţă – acesta are posibilitatea de a o alege pe cea care corespunde cel mai bine propriilor posibilităţi financiare, sau dimpotrivă acesta poate alege ambele căi de suspendare a executării silite.