Reglementarea francizei în legislația internă

Plecând de la dispozițiile art. 1 din O.G. 52/1997, “franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă  între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar, dreptul de a exploata o afacere, un produs sau un serviciu”.

Cu alte cuvinte, utilizând mijloacele comerciale și experiența în domeniu dobândită de francizor, beneficiarul exploatează afacerea celui dintâi prin utilizarea unor tehnici economice și comerciale ce și-au dovedit deja succesul. Din perspectivă istorică, franciza își are originea în Evul Mediu, când regii, lorzii sau suveranii acordau diferite drepturi de utilizare a pământurilor, de vânătoare sau de organizare de târguri pe posesiunile acestora.

În prezent, francizorul poate fi identificat cu orice comerciant titular al drepturilor asupra unei mărci înregistrate, drepturi care trebuie să aparţină acestuia pe o durată cel puţin egală cu contractul de franciză. Totodată, el trebuie să aibă dreptul de a utiliza personal şi mijloacele financiare pentru promovarea mărcii, cercetarea şi inovarea în domeniu, îngrijindu-se în același timp de dezvoltarea şi viabilitatea produsului. În sarcina francizorului cade și crearea unei reţele de  franciză, alcătuită din beneficiari comercianţi, persoane fizice sau juridice, care aderă la principiul omogenităţii reţelei în scopul exploatării mărcii înregistrate și, bineînțeles, al obținerii unui profit.

Raporturile dintre părţile contractului de franciză presupun trei faze reglementate de lege: precontractuală, contractuală şi postcontractuală. Astfel, potrivit articolului 2 din O.G. 52/1997, faza precontractuală are scopul de a permite fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a contracta. În acest sens, francizorul furnizează viitorului beneficiar informaţii care să îi permită acestuia să încheie şi să execute, în cunoştinţă de cauză, contractul de franciză.  Aceste informaţii privesc experienţa dobândită şi transferabilă, condiţiile financiare ale contractului, elemente definitorii pentru planul financiar, obiectivele exclusivităţii precum şi durata contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii sau cesiunii.

Faza contractuală atestă clauzele contractului de franciză privind obiectul acestuia, drepturile şi obligaţiile părţilor, condiţiile financiare, durata contractului, condiţiile de modificare, prelungire şi reziliere. Toate acestea, potrivit articolului 6 din textul legislativ, trebuie să cuprindă: termenul contractual; termenul de preaviz; circumstanţele în care este permisă rezilierea contractului fără preaviz; condiţiile în care vor putea fi cesionate drepturile contractuale; dreptul de preemţiune precum şi clauzele de non-concurenţă. În această fază  sunt subliniate în mod elocvent obligaţiile părţilor, permiţând o viziune de ansamblu asupra acestora.

 Astfel, francizorul trebuie să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială, precum şi asistenţa comercială şi/sau tehnica permanentă pe toată durata existenţei drepturilor contractuale. El are de asemenea obligaţia de a veghea la păstrarea identităţii şi reputaţiei reţelei de franciză, în calitate de iniţiator şi garant al acestei reţele. În mod corelativ, beneficiarul  trebuie să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi reputaţia acesteia; să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi analiza performanţelor şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură cu franciza; să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe toată durata contractului, cât şi ulterior acestuia.

Contractul de franciză încetează prin expirarea termenului contractual, prin reziliere, sau prin alte modalităţi specifice. Potrivit articolului 8, relaţiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurenţe loiale, reglementare des întâlnită în legislația comunitară, unde franciza este indisolubil legată de domeniul concurenţei.

Pe cale de consecință, avantajele contractului de franciză sunt evidente pentru toate părțile implicate: francizorul dă naștere unei rețele prin intermediul căreia își extinde distribuirea produsului, iar beneficiarul profită de experiența și “rețeta de succes” a francizorului, lărgind sfera de interes a acestuia pe diferite piețe de desfacere. Exemple ale francizei se întâlnesc în orice centru comercial modern, dovedindu-se astfel amploarea acestei instituții juridice indispensabile în tabloul general al relațiilor comerciale internaționale.

0 Responses to “Reglementarea francizei în legislația internă”


Comments are currently closed.