Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale sau de lucruri

Răspunderea civilă delictuală poate îmbrăca mai mult forme, în funcție de subiectul acesteia și de persoana ce este chemată să repare prejudiciul cauzat. Dacă cea mai cunoscută variantă a acestei instituții juridice este răspunderea pentru fapta proprie, nu de puține ori întâlnim în practică situații ce solicită angajarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale sau de lucruri. În cotidian, dată fiind amploarea animalelor de companie și nivelul ridicat de dezvoltare tehnologică, aceste prejudicii sunt tot mai des întâlnite și necesită o înțelegere extensivă în scopul prevenirii sau, atunci când nu mai este posibil, al reparării lor.

Noul Cod Civil prevede în art. 1376 alin. 1 faptul că “oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”. Așa fiind, se impun precizări cu privire la înțelesul a trei termeni: lucru, paza lucrului și prejudiciul cauzat de lucru.

Primo, prin “lucru” înțelegem orice fel de bun, indiferent dacă acesta este susceptibil sau nu de o întrebuințare periculoasă, dacă are un dinamism propriu sau este lipsit de dinamism, dacă este mobil sau imobil, în mișcare sau în staționare.

Secundo, noțiunea de “pază a lucrului” se referă strict la paza juridică, adică fie la proprietarul lucrului, fie la persoana care exercită, sub o anumită formă juridică, supravegherea și/sau întrebuințarea lucrului. În principiu, este instituită prezumția că paza juridică aparține proprietarului, urmând ca situația contrară să fie demonstrată prin orice mijloc de probă.

În fine, tertio, prejudiciul cauzat de lucru se traduce prin intervenția exclusiv secundară a anumitor persoane care pun în mișcare lucrul către finalitatea cauzată prin prejudiciu și nicidecum printr-o intervenție directă și determinată. Este necesar ca factorul uman să aibe o influență secundară, iar prejudiciul să fie determinat în principal de particularitățile lucrului. În cazul contrar, în care prevalența factorului uman este indiscutabilă, răspunderea va părăsi temeiul sus-citat și va fi angajată exclusiv răspunderea pentru fapta proprie.

O situație asemănătoare regăsim și în dispozițiile art. 1375 din Noul cod Civil, potrivit cărora “proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.

Subliniem faptul că noțiunea de animal din dispoziția de mai sus exclude animalele sălbatice, care prin definiție nu pot fi incluse sub paza unei anumite persoane. În schimb, termenul excede simpla categorie a animalelor de companie sau a animalelor domestice, incluzând și animalele sălbatice aflate în grădini zoologice sau circuri ori cele captive în rezervații naturale.

De asemenea, subliniem din nou faptul că legiuitorul are în vedere și de această dată exclusiv paza juridică, care include dreptul unei persoane de a se folosi de animalul respectiv în interes propriu.

Atât în situația prejudiciilor cauzate de lucruri, cât și în privința celor cauzate de animale, persoana prejudiciată trebuie să dovedească existența prejudiciului, cauzarea acestuia de către lucru/animal, precum și paza juridică ce incumba persoanei chemate să răspundă.

Cu toate acestea, cel căruia i se solicită despăgubiri se poate apăra invocând anumite cauze exoneratoare de răspundere, precum fapta imputabilă chiar victimei, fapta imputabilă unei terțe persoane sau forța majoră.

În alte cuvinte, în situația solicitării de despăgubiri ca urmare a rănilor provocate prin mușcare de către un câine al cărui stăpân este cunoscut, victima trebuie să dovedească trei circumstanțe de fapt: rănirea sa prin mușcare, proveniența mușcăturilor de la un anumit câine, precum și faptul că respectivul animal se afla sub paza juridică a unei anumite persoane.

Corelativ, cel care avea paza juridică a animalului se poate apăra arătând fie că agresiunea a fost determinată de acțiunile provocatoare ale victimei înseși, fie că animalul a fost provocat de către o terță persoană pentru care el nu este ținut să răspundă, fie că animalul, în urma unui tratament medicamentos, a dezvoltat anumite reacții secundare imprevizibile și insurmontabile, care au determinat agresiunea.

Fundamentarea acestor forme de răspundere civilă delictuală este strâns legată de responsabilitatea pe care fiecare persoană trebuie să o manifeste cu privire la lucrurile și animalele aflate sub paza sa juridică, pentru asigurarea unui climat de securitate socială.

În toate cazurile însă, promovarea unei acțiuni în despăgubire trebuie realizată cu responsabilitate, după o atentă analiză a circumstanțelor de fapt și a posibilelor cauze de exonerare de răspundere, pentru a evita eventualele pierderi temporale și materiale implicate de introducerea unei cereri evident neîntemeiate.