Parcarea de resedinta, intre drept constitutional si obligatie statala

Mai devreme sau mai tarziu, fiecare proprietar de autoturism se vede pus in situatia de a se adresa Administratiei Domeniului Public in a carei circumscriptie isi are domiciliul, cu o cerere de atribuire a unui loc de parcare de resedinta. Pana aici, nimic deosebit – se urmareste dobandirea unui drept de folosinta asupra unui spatiu destinat parcarii autoturismului si certitudinea utilizarii sale in conformitate cu prevederile legale.

Insa problema apare atunci cand cererea este refuzata – de cele mai multe ori tacit, fara nicio instiintare in acest sens – iar proprietarul se vede nevoit sa parcheze autoturismul in locuri definite ca fiind “neregulamentare”: trotuare, spatii verzi, in imediata vecinatate a trecerilor de pietoni. Paradoxul este evident: se invoca insuficienta locurilor de parcare amenajate, iar prin aceasta proprietarul este obligat sa incalce legislatia rutiera cu privire la parcarea vehiculelor.

Cum nimeni nu poate fi impiedicat sa achizitioneze un autoturism, ne intrebam in ce masura este aplicat art. 47 din Constitutia Romaniei, care prevede faptul ca “statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica şi de protecţie sociala, de natura sa asigure cetaţenilor un nivel de trai decent”. Consideram ca indeplinirea obligatiilor de mai sus implica si amenajarea unor locuri de parcare cel putin egale cu numarul apartamentelor aflate intr-un bloc de locuinte.

In acest fel se asigura conditii de dezvoltare economica (incurajarea achizitionarii unui autovehicul, avand certitudinea parcarii sale in siguranta), protectia sociala (grija autoritatilor pentru bunurile cetatenilor) si nivelul de trai decent (in actuala societate detinerea unui autovehicul nu este un lux, ci o necesitate ce intra in sfera unui nivel de trai decent).

Consideram ca refuzul intemeiat in mod obiectiv pe insuficienta locurilor de parcare – si nu subiectiv, pe alte considerente ce intra in sfera penala – aduce atingere dispozitiilor constitutionale sus-mentionate si dreptului cetatenilor de a se bucura de protectia statala. In anumite situatii, consecintele ce decurg din acest refuz implica si afectarea directa a patrimoniului detinatorului de autovehicul – prin ridicarea acestuia si obligarea la plata unor taxe aferente restituirii – aspecte ce vor face obiectul unei analize viitoare.