Operativitatea sesizării instanţei de judecată în Noul Cod de Procedură Civilă

Sătul de nesfârşitele şi inutilele amânări permise de regulile procedurale în vigoare ori de judecători anoşti, prezentul articol constituie un elogiu adus Noului Cod de Procedură Civilă, care va intra în vigoare de la data de 01.09.2012.

Noul Cod aduce o serie de modificări benefice procedurii de soluţionare a cauzelor civile, iar dintre acestea mă voi opri în prezentul doar la acelea care conduc la creşterea operativităţii sesizării instanţelor de judecată.

În mod firesc, orice persoană se poate adresa instanţei de judecată pentru protejarea drepturilor şi intereselor sale legitime, formulând cererea de chemare în judecată, conform art. 189 din Noul Cod, şi depunând-o la registratura instanţei într-un număr de exemplare suficiente pentru comunicarea părţilor adverse şi un exemplar pentru ataşare la dosarul instanţei. Regula numărului de exemplare se aplică şi înscrisurilor anexate acţiunii introductive.

Până acum nimic nou. Actualul Cod prevede aceste obligaţii care, din nefericire, nu se aplică întru-totul, fiind nenumărate situaţiile în care părţile nu depun actele în exemplarele necesare comunicării, iar judecătorii trec cu vederea această omisiune.

Ceea ce se întâmplă cu cererea introductivă după înregistrarea acesteia reprezintă, însă, o transformare radicală în materie procedurală.

Astfel, preşedintele instanţei sau judecătorul de serviciu purcede la repartizarea aleatorie a completului de judecată căreia îi va reveni sarcina soluţionării pricinii. Acesta din urmă are obligaţia de a verifica cererea introductivă şi, dacă sesizează neconformitatea acţiunii cu dispoziţiile procedurale, pune în vedere reclamantului ca, în termen de 10 zile de la comunicarea adresei instanţei, să completeze sau să modifice cererea, sub sancţiunea anulării acesteia.

Apoi, de îndată ce constată îndeplinirea condiţiilor legale pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul dispune prin rezoluţie comunicarea acţiunii către pârât, punându-i în vedere ca în termen de 20 de zile de la comunicarea cererii să depună întâmpinare.

Întâmpinarea formulată de pârât este de îndată comunicată reclamantului, care are la dispoziţie 10 zile pentru a formula şi depune la dosar răspunsul la întâmpinare. Acest răspuns nu se mai comunică pârâtului, acesta din urmă având obligaţia de a lua la cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei.

Primul termen de judecată este fixat de judecător la nu mai mult de 20 de zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare sau de la data expirării termenelor prevăzute pentru depunerea întâmpinării de către pârât ori a răspunsului la întâmpinare de către reclamant.

Mai mult, anterior primului termen de judecată şi sub rezerva dezbaterii la acest termen, judecătorul va putea dispune şi luarea de măsuri în vederea administrării probelor, putând inclusiv cita pârâtul în vederea administrării interogatoriului, dacă aceasta s-a solicitat prin acţiunea introductivă. Prin încheiere executorie, judecătorul poate încuviinţa chiar măsuri asigurătorii, precum şi măsuri pentru asigurarea probelor.

Nu în ultimul rând, modificarea cererii de chemare în judecată sau propunerea altor probe se vor putea face doar până la primul termen de judecată la care partea este legal citată, pârâtul fiind obligat să depună întâmpinare la cererea modificatoare până cel târziu cu 10 zile înainte de termenul de judecată fixat, iar reclamantul luând la cunoştinţă de aceasta de la dosarul instanţei.

Aşadar, noile reguli stabilesc un cadru procedural mult mai riguros, nefiind reglementate cu stricteţe doar obligaţiile părţilor, ci şi, mai ales, termenele în care acestea trebuie să îşi execute obligaţiile.

Sigur, la prima vedere, atribuţiile magistraţilor, ale personalului administrativ al instanţelor de judecată, precum şi ale avocaţilor par a fi mai numeroase; Noul Cod nu lasă sarcinile vreunora la libera interpretare şi stabileşte termene şi sancţiuni pentru reducerea abaterilor procedurale.

Totuşi, apreciez că scrupulozitatea caracteristică noilor reguli va determina acordarea unui prim termen de judecată la cel mult 4 luni de la data înregistrării cererii (prim termen la care în prezent nu ne permitem a spera) şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Mai mult, îndrăznesc să sper că soluţionarea litigiilor la primul termen va deveni regula.