Noul Cod de Procedură Civilă și un decalog al celor mai importante modificări aplicabile de la 1 septembrie 2012

Intrarea în vigoare, de la 1 septembrie 2012, a Noului Cod de Procedură Civilă înseamnă completarea demersului de schimbare și actualizare a cadrului legislativ ce reglementează raporturile de drept civil, schimbare începută prin adoptarea Noului Cod Civil. Această codificare în sine, deși este baza tuturor relațiilor de natură civilă, apare ca fiind lipsită de aplicabilitate fără un instrument prin care drepturile și obligațiile pe care le statuează, unele relativ noi în contextul autohton, să poată fi valorificate sau opuse de persoanele îndreptățite. Aceasta este menirea Noului Cod de Procedură Civilă, el însuși o sursă de noi instituții juridice și o codificare ce aduce schimbări importante, unele dintre ele dezvoltate în chiar rândurile ce urmează.

Vom încerca, într-o expunere cu caracter preponderent enunțiativ și mai puțin analitic, să prezentăm cele mai importante 10 modificări cuprinse în Noul Cod de Procedură Civilă (NCPC), sintetizând astfel un decalog al noilor dispoziții procedurale. Menționăm încă dintru început faptul că aceastea se vor aplica numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea în vigoare a NCPC, respectiv după data de 01.09.2012. Așadar, într-o ordine aleatorie, iată care sunt cele mai importante modificări ce vor caracteriza codificarea procesual civilă:

1. Renunțarea la categoria hotărârilor judecătorești irevocabile, acestea devenind, asemeni celor din drept penal, definitive. Vom asista practic la o înlăturare a termenului de hotărâre irevocabilă, noțiunea utilizată fiind cea de hotărâre definitivă. Deși nu apare decât ca o modificare terminologică, în practică pot exista situații în care cele două noțiuni să interfereze, prin raportare la aplicara în timp a noii legislații procesual civile.

2. Mențiunea expresă a faptului că judecătorul nu este incompatibil dacă pune în discuția părților, din oficiu, anumite aspecte de fapt sau de drept – art. 41 alin. 1 pct. 1 NCPC. Această prevedere expresă va înlătura posibilitatea oricărei părți litigante de a recuza un judecător ca urmare a invocării din oficiu a unei excepții sau a oricăror alte aspecte ce pot fi apreciate ca o antepronunțare.

3. Se elimină procedura învestirii cu formulă executorie, încheierea de încuviințare a executării silite urmând să conțină în partea finală formula executorie – art. 656 alin. 7 NCPC. În prezent, învestirea cu formulă executorie a unei hotărâri judecătorești, spre exemplu, implică alocarea unui interval temporal considerabil pentru complinirea unor proceduri cu un profund caracter birocratic. Această modificare reduce în mod considerabil etapele prin care persoana interesată poate solicita punerea în executare a unei hotărâri.

4. Se reglementează calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care instanța se declară necompetentă și respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitatea jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române – art. 127 alin. 4 NCPC. În acest fel, sunt eliminate eventualele erori ale instanței de judecată ce își declină în mod neîntemeiat competența.

5. Cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă urmează a fi soluționată de curtea de apel pentru instanțele inferioare aflate în jurisdicția sa; cererea întemeiată pe motive de siguranță publică rămâne în competența exclusivă a ICCJ – art. 137 NCPC. Prin această modificare, Înalta Curte de Casație și Justiție va fi degrevată de o parte deloc neglijabilă de cereri de strămutare a cauzelor, motivele de bănuială legitimă fiind printre cele mai des invocate argumente de strămutare a pricinilor. Totodată, prin atribuirea competenței de soluționare către curțile de apel, acestea pot asigura o mai bună cercetare a legitimității motivelor de bănuială legitimă, prin proximitatea față de instanța de la care se solicită strămutarea pricinii.

6. Întâmpinarea va trebui să fie depusă în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată – art. 196 alin. 1 NCPC. Ca o etapă prealabilă stabilirii primului termen de judecată, această exigență va determina o mai mare diligență din partea pârâtului, care va trebui să-și formuleze apărările într-un termen precis.

7. În termen de 10 zile de la primirea întâmpinării, reclamantul este obligat să formuleze răspunsul la întâmpinare – art. 196 alin. 2 NCPC. Deși întâlnit în practică și în prezent, abia prin noua reglementare răspunsul la întâmpinare devine o obligație procesuală recunoscută și încadrată din punct de vedere temporal.

8. În termen de 3 zile de la depunerea răspunsului la întâmpinare, este fixat primul termen în cauză, care trebuie să fie încadrat într-un interval de maxim 60 de zile – art. 196 alin. 3 NCPC. Astfel, etapele descrise la punctele de mai sus își găsesc finalitatea în stabilirea primului termen de judecată, contestat frecvent în prezent pentru intervalul nejustificat de mare prin raportare la introducerea cererii de chemare în judecată. Un simplu calcul al etapelor de mai sus arată faptul că primul termen de judecată nu va putea fi stabilit mai târziu de aproximativ 100 de zile de la primirea cererii de chemare în judecată.

9. Lista de ședință va conține și intervalele orare fixate pentru strigarea cauzei, pentru asigurarea confidențialității și evitarea aglomerării  – art. 210 alin. 1 NCPC. Chiar dacă inițial această prevedere va fi greu de implementat, o aproximare orară este net preferabilă solicitării actuale de asigurare a prezenței tuturor părților începând cu orele 08:30.

10. Dacă o problemă de drept este complet nouă, instanța poate solicita ICCJ să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu acestei probleme de drept – art. 512 NCPC. Această prevedere urmează a fi o soluție pentru problemele de drept nou-apărute, dar și un precedent prin care instanța supremă va tranșa rezolvarea acestor probleme, cu repercursiuni dintre cele mai diferite pentru cauzele având același obiect.

Aceste modificări, departe de a epuiza noutățile aduse de codul de procedură civilă ce va intra în vigoare odată cu începerea noului an judiciar, își vor dovedi utilitatea și importanța prin aplicarea directă în fiecare proces civil. O altă modificare însă, cu o influență majoră în relația dintre avocați și clienți, va constitui subiectul următoarei prezentări, dedicate în întregime asistenței avocațiale obligatorii pentru etapa procesuală a recursului.

0 Responses to “Noul Cod de Procedură Civilă și un decalog al celor mai importante modificări aplicabile de la 1 septembrie 2012”


Comments are currently closed.