Neplata rovinietei – contravenţie gravă sancţionată aspru

Prezentul articol nu va trata caracterul incalificabil al drumurilor patriei, nu pentru că subiectul ar fi epuizat, ci pentru că am acceptat că nu putem face nimic ca să schimbăm această situaţie. Ce poate fi schimbată, însă, este sancţionarea abuzivă şi necontrolată a celor care nu au plătit taxa de drum.

Este binecunoscută obligaţia ce incumbă participanţilor la trafic de a achita un tarif de utilizare a drumurilor naţionale şi autostrăzilor din România, în funcţie de categoria de vehicul cu care se circulă.

Dacă până aici nu există motive de a contesta, fiind firească perceperea unei taxe pentru utilizarea drumurilor în care statul investeşte sau ar trebui să investească, abuziv este modul de sancţionare a celor care nu au achitat acest tarif.

Aceasta pentru că, după introducerea sistemului electronic de constatare a contravenţiei de neplată a taxei de drum, agenţii constatatori ai C.N.A.D.N.R. uzează abuziv prevederile O.G. nr. 2/2001, privind aplicarea sancţiunii contravenţionale şi comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenţiei. Potrivit art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001: „Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”, iar conform art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001: „Executarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancţiunii”.

Agenţii constatatori duc la extrem aceste termene şi emit procesul-verbal de sancţionare a contravenţiei cu câteva zile înaintea expirării termenului de 6 luni pentru prescrierea aplicării sancţiunii şi comunică procesul-verbal cu câteva zile înaintea expirării termenului de o lună necesar pentru prescrierea executării sancţiunii.

Această conduită, care determină expunerea participantului la trafic la alte amenzi timp de aproape 7 luni, nu este întâmplătoare, existând un interes care ghidează reprezentanţii C.N.A.D.N.R. să procedeze astfel, respectiv reglementarea obligaţiei participantului la trafic contravenient de a achita nu doar o amendă, ci şi o despăgubire, reprezentând contravaloarea tarifului de utilizare pentru o perioadă de un an. Despăgubirea se achită direct în contul C.N.A.D.N.R. şi revine acesteia ca venit extrabugetar, fiind utilizat de aceasta după bunul plac.

Trecând peste aspectul scandalos al modului în care este percepută şi utilizată despăgubirea respectivă, ridicăm următoarele probleme juridice:

  1. Sancţionarea pentru neplata taxei de drum după ce participantul la trafic a fost anterior sancţionat pentru aceeaşi contravenţie este neconvenţională;

În sensul autonom al CEDO, dreptul contravenţional constutie latură a dreptului penal, la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Ca o consecinţă a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie litigiile generate trebuie să ofere şi garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de acest articol. Pe cale de consecinţă trebuie recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenţiei, printre care lipsa pericolului social, precum şi înlesnirile oferite de Codul penal.

Spre deosebire de infracţiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave si dăinuie în timp, la contravenţie, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai puţin grave.

Apoi, utilizarea drumurilor naţionale la interval de câteva zile fără a avea plătită taxa de drum denotă caracterul continuu al contravenţiei, dar unitar al acesteia, astfel încât sancţionarea ulterioară constituie o pedepsire a aceleiaşi fapte, desigur neconvenţional.

Nu în ultimul rând, dreptul penal romanesc nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres şi limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanţa ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenţionale, s-ar crea contravenientului o situaţie mult mai dificilă în comparaţie cu pericolul social generat de fapta săvârşită.

  1. Despăgubirea cumulativă a C.N.A.D.N.R. reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză a acesteia şi este, deci, nelegală.

În afara amenzii contravenţionale, participantul la trafic contravenient este obligat şi la plata unei despăgubiri către pârâtă, în cuantum de 28 Euro, reprezentând contravaloarea rovinietei valabile pe un an.

Această obligaţie este total disproporţionată.

În situaţia constatării contravenţiei în cauză, nu se poate presupune decât că participantul la trafic a folosit drumurile naţionale fără a achita tariful cuvenit TIMP DE CEL MULT O ZI, respectiv ziua în care am fost fotografiat de dispozitivul autorizat. Nicidecum, nu se poate prezuma că a circulat un an fără a achita rovinieta.

Continuând argumentul, C.N.A.D.N.R. ar fi cel mult îndreptăţită la o despăgubire reprezentând a 365-a parte din valoarea rovinietei, respectiv 0,08 Euro.

Orice valoare suplimentară acestei sume nu reprezintă o despăgubire, ci o sancţiune pecuniară aplicată fără temei legal. Orice valoare suplimentară acestei sume constituie o îmbogăţire a pârâtei fără just temei şi o nouă sancțiune aplicată pentru aceeaşi contravenţie.

Mai mult, C.N.A.D.N.R. pretinde aceeaşi despăgubire, reprezentând contravaloarea rovinietei pe un an, şi dacă participantul la trafic este depistat din nou în ziua următoare. Astfel, se ajunge la plata contravalorii a două roviniete anuale către C.N.A.D.N.R., deşi în mod cert nu se poate susţine decât că participantul la trafic a circulat fără rovinietă valabilă timp de două zile.

Cu atât mai mult, caracterul de „despăgubire” a sumei pretinse nu este susţinut.

Aşadar, argumentele pentru anularea procesului-verbal de sancţionare abuzivă a neplăţii rovinietei sunt numeroase şi întemeiate. Pentru atingerea acestui scop este însă nevoie şi de un judecător care să se aplece asupra acestora.

0 Responses to “Neplata rovinietei – contravenţie gravă sancţionată aspru”


Comments are currently closed.