Importanța unei hotărâri judecătorești temeinic motivate

Hotărârea instanței de judecată nu trebuie să fie altceva decât o reflexie a legii și a aplicării ei la un caz concret. Sunt excluse interpretările pe care magistratul le poate propune cu titlu de lege ferenda, atitudinea subiectivă față de cauză sau părțile sale, precum și orice alte elemente străine de un act de judecată imparțial și obiectiv. Însă pentru ca toate aceste aspecte să fie recognoscibile într-o hotărâre, se impune ca aceasta să fie temeinic motivată.

Potrivit art. 261 alin. 5 C. proc. civ., “hotărârea se dă în numele legii și va cuprinde: (…) motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Practica instanțelor de judecată, determinată cel mai probabil de numărul mare de cauze aflate pe rol, implică o transcriere aproape identică a susținerilor scrise făcute de părți în cursul judecății. De multe ori, această expunere recapitulativă înlocuiește prezentarea motivelor de fapt pe care însăși instanța ar fi trebuit s-o facă, fiind mijlocul cel mai comod de a redacta o hotărâre al cărei număr de pagini să fie compus din două cifre.

Însă această comoditate ar putea fi ușor trecută cu vederea, dacă instanța ar motiva în mod temeinic dispozițiile asupra cărora s-a oprit. Din ce în ce mai des, hotărârile instanțelor autohtone sunt insuficient motivate, în pofida numărului mare de pagini ce le alcătuiesc. Trecând peste recitirea celor scrise de părți în cursul procesului și peste cantitatea impresionantă de informații prin care se recapitulează cursul procedurilor judiciare, nu de puține ori se constată existența unei motivări lacunare, fără dezvoltarea unei logici juridice care, pornind de la situația de fapt, să aplice întocmai normele de drept conform principiului da mihi factum, dabo tibi ius (dă-mi faptele și îți voi da dreptul).

Adesea, instanța se mulțumește să argumenteze sumar soluția adoptată, fără a arăta care sunt elementele de fapt și de drept care stau la baza deciziilor sale și fără a le explica înțelesul. De la un for de judecată, ultima redută în căutarea dreptății în orice stat democratic, justițiabilii nu așteaptă doar un verdict sec, ci și o explicație concretă a adevărului sau falsității ce stă în spatele susținerilor deduse judecății. Numai în acest fel magistratul își desăvârșește menirea, promovând în rândul justițiabililor spiritul și litera legii. Finalitatea unui proces, dincolo de câștig sau pierdere, este dată de învățămintele pe care acesta le aduce părților, o argumentare pertinentă fiind cel dintâi temei al acceptării unei soluții ce transcende interesele individuale și relevă supremația legii.

Pe cale de consecință, considerăm că se impune abandonarea acestui stil lacunar de a motiva hotărârile judecătorești. Chiar dacă instanțele sunt excesiv de aglomerate, seriozitatea actului de judecată nu trebuie să fie afectată de deficiențele structurale pe care le comportă sistemul judiciar. Numai în acest fel se poate restabili încrederea în justiție, pierdută din ce în ce mai des de tot mai mulți justițiabili.

0 Responses to “Importanța unei hotărâri judecătorești temeinic motivate”


Comments are currently closed.