Potrivit articolului 335 Cod procedură penală “dacă în cursul judecăţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire şi la alte acte materiale care intra în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, instanţa dispune, prin încheiere, extinderea acţiunii penale cu privire şi la aceste acte şi procedează la judecarea infracţiunii în întregul ei”. Aceasta este forma pe care a primit-o articolul 335 Cod procedură penală în urma modificării prin Legea nr. 356/2006; anterior acesteia, instanţa avea posibilitatea, atunci când descoperea existenţa unor acte materiale noi care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sa aleagă între a judeca infracţiunea în întregul ei şi a restitui cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale. În urma acestei modificări s-a realizat o simplificare a activităţilor procesuale, pe cale de excepţie instanţa autosesizându-se în legătură cu acte materiale ce nu fuseseră reţinute în actul de sesizare.
În acest caz de extindere, acţiunea penală este pusă în mişcare numai cu privire la unele acte materiale, descoperite până la momentul punerii în mişcare al acţiunii penale sau al trimiterii în judecată. De aici rezultă ca instanţa trebuie să dispună extinderea acţiunii penale printr-o încheiere, existând deja o punere în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunea obiect al cauzei penale. Procedura instanţei care se limitează numai la punerea în discuţia părţilor a problemei extinderii acţiunii penale, după care, reţine cauza spre judecată, fără a da însă o încheiere de extindere, este nelegală. Într-o asemenea situaţie sunt încălcate dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei, hotărârea pronunţată fiind nulă, potrivit art 197 alin 2 Cod procedură penală. Acest lucru este susţinut şi în art. 335 alin. 3 Cod procedură penală (“instanţa este obligată să pună în discuţie actele cu privire la care s-a dispus extinderea, făcând aplicaţie în ce priveşte încadrarea juridică şi a dispoziţiilor art. 334“).
Extinderea acţiunii penale nu poate fi dispusă doar din cauza faptului că în timpul judecaţii s-a constatat că cuantumul prejudiciului real depăşeşte pe cel iniţial prevăzut în actul de sesizare, deoarece aceste date nu reprezintă acte materiale noi, cuantumul diferit al prejudiciului fiind rezultatul actelor materiale din actul de sesizare. Art. 335 alin. 3 Cod procedură penală obligă instanţa de judecată să pună în discuţia părţilor actele cu privire la care s-a dispus extinderea şi să facă aplicaţia în ceea ce priveşte încadrarea juridică şi a dispoziţiilor articolului 334.
Reţinând cauza pentru judecată, instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor actele cu privire la care s-a extins acţiunea penală, procurorul şi părţile având posibilitatea să discute natura actelor materiale descoperite în cursul judecăţii şi temeiul includerii lor în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Extinderea acţiunii penale determină de regulă o schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare. Noile acte pot constitui, împreună cu actele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, fie o infracţiune complexă, întotdeauna mai gravă decât infracţiunile absorbită şi absorbantă luate separat, fie o infracţiune continuată care atrage o pedeapsă mai gravă (conform art. 42 Cod penal). Instanţa este obligată să pună în discuţia părţilor noua încadrare şi să atragă atenţia inculpatului că poate cere lăsarea cauzei mai la urmă sau amânarea judecăţii pentru a-şi pregăti apărarea.
Încălcarea acestui text şi deci implicit şi a principiului contradictorialitaţii este sancţionată printr-o nulitate relativă, deoarece nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de nulitate absolută limitativ prevazute în art. 197 alin. 2 Cod de procedură penală, spre deosebire de cazul în care extinderea acţiunii penale pentru alte fapte nu se dispune prin încheiere, în acest caz fiind o nulitate absolută pentru ca este vorba de legalitatea sesizării instanţei, ipoteza ce se incadrează în prevederile art. 197 alin. 2.
0 Responses to “Extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale”