În cadrul procedurilor speciale, cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale reprezintă o procedură caracterizată prin celeritate și conturarea unei anumite securități juridice pentru persoana ce o promovează. În reglementarea procesual civilă încă în vigoare, ordonanța președințială este epuizată în doar două articole, respectiv art. 581-582 C. proc. civ. Ambele norme prezintă laconic caracterele generale ale acestei proceduri speciale și modalitatea de a ataca hotărârea instanței.
În antiteză cu cele de mai sus, legiuitorul Noului Cod de Procedură Civilă a considerat oportună prezentarea extensivă atât a caracteristicilor și principiilor ce stau la baza acestei proceduri, cât și a mijloacelor de a contesta hotărârea pronunțată. Având în vedere frecvența ridicată a acestor cereri și avantajele pe care acestea le aduc, noua reglementare nu poate fi decât binevenită.
Analizând, într-o manieră sinoptică, reglementarea actuală și noile norme procesuale – cuprinse între art. 982-987 NCPC – remarcăm în primul rând sintagma ʺaparență de dreptʺ introdusă de legiuitor în corpusul art. 982 NCPC, astfel încât ordonanța președințială va fi pronunțată doar dacă instanța de judecată va stabili ʺcă în favoarea reclamantului există aparența de dreptʺ.
Considerăm că această sintagmă nu face decât să concretizeze un principiu nespus al actualei reglementări procesuale – dar subliniat adesea în doctrină -, respectiv neprejudecarea fondului cauzei. Această cerință este reluată prin dispozițiile alin. 5 al aceluiași articol 982 NCPC, prin care se arată că această procedură nu poate soluționa aspecte care țin exclusiv de fondul cauzei sau care, odată executate, ar face imposibilă restabilirea situației anterioare de fapt.
Trei cerințe ale petitului sunt subliniate în ambele reglementări: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente care, odată produsă, nu este susceptibilă de reparație, precum și înlăturarea anumitor probleme ce se pot ivi cu ocazia executării.
Deși, în practică, se obișnuiește ca cererile de emitere a unei ordonanțe președințiale să privească un interval temporal cuprins între punerea în executare și soluționarea litigiului asupra fondului, în situația în care reclamantul omite să precizeze intervalul pentru care solicită respectivele măsuri, în temeiul caracterului provizoriu ce ține de natura acestei proceduri speciale, măsurile dispuse vor produce din oficiu efecte până la data soluționării fondului cauzei. Prevederea, înscrisă în logica acestei proceduri speciale, reprezintă, de asemenea, un element de noutate specific Noului Cod de Procedură Civilă.
De asemenea, în spiritul celerității procedurilor de judecată ce guvernează – cel puțin la nivel teoretic – întreaga reglementare din Noul Cod de Procedură Civilă, se precizează faptul că ordonanța poate fi pronunțată și fără citarea părților, iar în cazuri de o urgență deosebită, în chiar ziua depunerii cererii, pronunțarea urmând a se face în temeiul cererii și a înscrisurilor depuse, fără a se impune ascultarea părților.
Considerăm că această măsură, deși justificată în anumite situații, trebuie utilizată în mod ponderat pentru a se asigura atât dreptul la apărare al părții împotriva căreia se solicită pronunțarea măsurilor, cât și pentru a fi evitate situațiile în care cererea este formulată cu rea-credință.
Rămân valabile și în noua reglementare dispozițiile privind amânarea pronunțării cu cel mult 24 de ore și motivarea hotărârii în cel mult 48 de ore de la pronunțare, deci în maxim 72 de ore de la judecarea cererii.
O noutate este reprezentată însă de calea de atac susceptibilă a fi formulată împotriva hotărârii din această procedură specială. Dacă reglementarea actuală prevede atacarea hotărârii cu recurs, Noul Cod de Procedură Civilă face referire exclusiv la apel – ʺordonanța este supusă numai apeluluiʺ -, rămânând în acest fel constant față de expunerea de motive prin care se anunța suprimarea termenului de hotărâre irevocabilă și limitarea atacării unor hotărâri numai cu apel.
În fine, legiuitorul contemporan a ținut să adauge încă două elemente de specificitate pentru procedura ordonanței președințiale, marcate prin art. 986-987 NCPC. În primul rând, principiul disponibilității primește o nouă expresie prin faptul că reclamantul are posibilitatea, până la închiderea dezbaterilor în prima instanță, să solicite transfomarea cererii de emitere a ordonanței președințiale într-o cerere de drept comun.
Deși art. 986 NCPC nu conține nicio lămurire suplimentară, este evident că această facultate a reclamantului își găsește aplicarea exclusiv în cererile de emitere a unei ordonanțe președințiale care nu sunt grevate pe o procedură de drept comun aflată în curs de soluționare. În caz contrar, posibilitatea transformării cererii ar apărea ca imposibilă, instanțele având obligația de a verifica încă dinaintea primului termen de judecată existența/absența unor cereri cu identitate de părți și obiect. Așa fiind, transformarea procedurii speciale în procedură de drept comun, în condițiile preexistenței unei astfel de proceduri, echivalează cu o dezînvestire a instanței și trimiterea cauzei către instanța inițial învestită.
O altă problemă reglementată prin Noul Cod de Procedură Civilă privește autoritatea de lucru judecat ce se opune unei noi cereri de emitere a ordonanței președințiale, întemeiată pe aceleași împrejurări de fapt. Altfel, în temeiul principiului rebus sic non stantibus (schimbarea împrejurărilor inițiale), nimic nu împiedică reclamantul a cărui cerere a fost respinsă să formuleze o nouă solicitare, de această dată întemeiată pe o nouă situație de fapt.
Cu toate acestea, potrivit art. 987 alin. 2 și 3 NCPC, hotărârea privind ordonanța președințială nu are autoritate de lucru judecat în fața fondului cauzei, a cărei hotărâre, însă, are prevalență asupra unei cereri ulterioare de ordonanță președințială.
Concluzionând, nu putem decât să constatăm o binevenită aplecare a legiuitorului contemporan către dezvoltarea normativă a unei proceduri des întâlnite în practică, fapt ce restrânge ambiguitatea interpretărilor pe care părțile sau instanțele de judecată le pot formula cu privire la această procedură specială.
0 Responses to “Dezvoltarea normativă a procedurii ordonanței președințiale, conform reglementărilor din Noul Cod de Procedură Civilă”