Consolidarea poziției CEDO față de condamnările instanțelor naționale pentru incest raportată la art. 8 din Convenție

Articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului recunoaște dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Domeniul său de aplicare este foarte vast, fiind printre primele articole ale Convenției într-o ierarhie a aplicabilității atât de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât și de instanțele naționale.

Problemele pe care le pune interpretarea și aplicarea acestui articol sunt legate în special de paragraful 2 al articolului care prevede condițiile în care statele semnatare ale Convenției pot interveni pentru a restrânge acest drept.

Relativ recent  jurisprudența Curții Europene a fost consolidată cu privire la un aspect ce ține de dreptul la viață privată și de familie, și anume viața sexuală ca o componentă a acesteia, din perspectiva marjei de interpretare pe care o au statele semnatare.

Prin hotărârea nedefinitivă pronunţată la data de 12 aprilie 2012 în cauza Stübing c. Germania, Curtea Europeană a decis că nu a existat o încălcare a articolului 8 din Convenţie. Cauza a avut la bază condamnarea reclamantului la pedeapsa cu închisoarea de 1 an şi 2 luni pentru relaţia incestuoasă cu sora sa mai tânără. Reclamantul fusese adoptat de familia care l-a crescut şi doar când a devenit adult a întâlnit-o pe sora sa, cu care acum are patru copii. Din luna ianuarie 2001, cei doi fraţi au avut raporturi sexuale consimţite şi au locuit împreună mai mulţi ani, devenind un cuplu, fapte pentru care reclamantul a fost condamnat, sora sa fiind achitată din cauza personalității sale restrânse și influențabile.

Curtea Europeană sesizată cu o plângere față de condamnarea reclamantului pentru incest, fapt ce în opinia sa încalcă dreptul său la viață privată și familie a considerat că deși hotărârea de condamnare aduce atingere vieții sale sexuale, nu contravine prevederilor art. 8 din Convenție, întrucât se înscrie în marja de apreciere pe care o au statele semnatare.

Analizând conținutul dreptului la viață privată și familie Curtea a apreciat că această libertate poate fi îngrădită de state prin incriminarea incestului, întrucât viața privată și de familie este un domeniu foarte vast și nu există o legiferare unitară a statelor semnatare în această privință, rațiune pentru care li se permite să intervină mai energic. Există însă un consens general, în ordinea juridică şi în societate, pentru interzicerea raporturilor sexuale între fraţi. Totodată, nu există suficiente date susceptibile de a susţine teza conform căreia se manifestă o tendinţă generală în favoarea dezincriminării acestui tip de relaţii. Raportat la faptul că plângerea a ridicat o problemă de morală, aspect cu privire la care statele au o marjă de apreciere mai amplă, Curtea a considerat că autoritățile germane nu au depășit limitele de apreciere, fapt ce s-ar fi concretizat într-o violare a art. 8 al Convenției.

Prin urmare cauza dedusă aprecierii Curții nu a fost de natură să modifice jurisprudența existentă.

Pentru a face o paralelă cu reglementarea incestului în legislația română, precizăm că acesta este incriminat de Codul penal, iar în cazurile similare cu cauza Stübing c. Germania, a unor relații incestuoase între frați din care au rezultat copii, instanțele române s-au limitat la aplicarea unor pedepse mai blânde constând în amenzi, în același timp cu anularea căsătoriei încheiate.

0 Responses to “Consolidarea poziției CEDO față de condamnările instanțelor naționale pentru incest raportată la art. 8 din Convenție”


Comments are currently closed.