Clauzele contractuale abuzive în lumina legislației interne și a jurisprudenței CJUE

Hotărârea pronunțată recent de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-618/10 Banco Espanol de Credito SA/Joaquin Calderon Camino vine să clarifice situația clauzelor abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, într-un peisaj în care dezbaterile pe această temă erau din ce în ce mai frecvente.

Înainte de a comenta pe marginea conținutului acestei decizii se impune definirea clauzelor abuzive potrivit dreptului intern.

Din unghiul reglementării conţinute de Legea nr.193/2000 modificată de Directiva 93/13/CEE, clauza abuzivă este acea clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul şi care, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Această definiţie surprinde faptul că în economia clauzelor abuzive sunt determinante câteva elemente esențiale: lipsa negocierii directe, încălcarea bunei-credinţe şi existenţa unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Clauze care întrunesc aceste trei elemente și sunt des întâlnite în practica comercială, fiind catalogate ca și clauze abuzive, sunt următoarele: cele prin care se renunță sau se limitează răspunderea vânzătorului așa cum este ea reglementată de lege, sunt excluse sau restricționate drepturile consumatorului, i se permite comerciantului să rețină sume plătite de către consumator în cazul în care acesta decide să nu încheie un contract, consumatorul este obligat ca în caz de abatere să achite compensații sau penalități nejustificat de mari, îl eliberează pe comerciant de obligațiile sale contractuale în timp ce consumatorul nu beneficiază de același drept, i se permite comerciantului să înceteze un contract pe perioadă nedeterminată fără notificare și fără a avea vreun motiv serios pentru a proceda în acest fel, i se permite comerciantului să modifice unilateral condițiile contractului, i se cere consumatorului să-și îndeplinească obligațiile, chiar în situația în care comerciantul nu și le îndeplinește pe ale sale, iar enumerarea poate să continue.

Din cauza dezechilibrului contractual pe care îl generează aceste clauze abuzive sunt nelegale. Problema care se pune este în ce modalitate poate să intervină instanța atunci când este sesizată cu soluționarea unei cauze având ca obiect un contract ce conține o clauză abuzivă.

Poziția legiuitorului român în privința sancționării acestor clauze contractuale abuzive este în sensul repurtării lor ca nescrise, în pofida opiniilor care înclinau spre nulitatea absolută a acestora.

Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin jurisprudența sa recentă confirmă soluția adoptată de dreptul intern, prin poziția sa în cauza C-618/10 Banco Espanol de Credito SA/Joaquin Calderon Camino.

Astfel Curtea statuează în mod clar în sensul în care instanțele interne nu pot modifica o clauză contractuală abuzivă, pot doar constata inaplicabilitatea acesteia.

În hotărârea pronunțată, Curtea constată că instanța națională este obligată să analizeze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale dintr-un contract încheiat cu consumatorii, deîndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. În cazul în care instanța natională ar avea posibilitatea să modifice conținutul clauzelor abuzive, vânzătorii sau furnizorii ar fi în continuare tentați să utilizeze aceste clauze, știind că, chiar dacă acestea ar fi invalidate, contractul ar putea fi totuși completat de instanță.

În consecință, atunci când constată existența unei clauze abuzive, instanțele naționale au numai obligația de a exclude aplicarea unei astfel de clauze pentru ca aceasta să nu producă efecte obligatorii în ceea ce privește consumatorul, fără a avea posibilitatea să modifice conținutul acesteia.

0 Responses to “Clauzele contractuale abuzive în lumina legislației interne și a jurisprudenței CJUE”


Comments are currently closed.