CJUE – hotărâre ce reglementează intervenirea unei cauze de incapacitate temporară de muncă în timpul concediului de odihnă

Relativ recent, în luna iunie 2012, Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o decizie în domeniul relațiilor de muncă, decizie ce a fost primită cu mult entuziasm de toți salariații ce prestează muncă pe teritoriul statelor Uniunii Europene.

Prin decizia pronunțată de CJUE într-un litigiu de muncă din Spania, Curtea a adus clarificări în privința posibilității întreruperii concediului de odihnă pentru o cauză de incapacitate temporară de muncă și reluarea acestuia după refacere sau reprogramarea sa, pentru o perioadă ulterioară.

Situația cu privire la care Curtea a fost chemată să se pronunțe este cea în care un salariat care este în perioada de concediu legal de odihnă sau urmează să intre în această perioadă suferă o afecțiune care îi afectează temporar capacitatea de muncă. Imposibilitatea acestuia de a presta muncă este evidentă, însă starea de sănătate precară atrage după sine și imposibilitatea recuperării sale prin odihnă, recreerea.

Problema care se pune este aceea de a ști ce regim se aplică salariatului care în timpul concediului de odihnă suferă de o afecțiune care ar impune acordarea unui concediu pentru incapacitate temporară de muncă. Are acesta posibilitatea de a-și relua concediul de odihnă după refacerea stării de sănătate, ori de a-și reprograma concediul, considerându-se că în perioada de absență s-a refăcut din punct de vedere medical, sau riscul îmbolnăvirii îi aparține în exclusivitate și zilele de concediul de odihnă sunt epuizate pentru refacerea stării de sănătate, întrucât oricum în perioada de absență salariatul nu a prestat muncă?

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în sensul în care concediul de odihnă poate fi întrerupt de o cauză de incapacitate temporară de muncă, pentru a fi reluat la momentul recuperării capacității de muncă, ori reprogramat pentru o altă perioadă.

Pentru a înțelege raționamentul care a stat la baza acestei hotărâri trebuie să înțelegem diferența între cele două tipuri ce concediu vizate: concediul de odihnă și concediul pentru incapacitate temporară de muncă (concediul medical).

Astfel, concediul de odihnă este acea perioadă de refacere, plătită, la care are dreptul orice salariat anual, proporțional cu numărul de zile lucrate.

Concediul medical reprezintă o întrerupere în cursul normal al activității desfășurate de un salariat în folosul angajatorului său, datorită stării de sănătate. Prin urmare, acesta nu reprezintă un act de voință al părților, care sunt ținute să dea curs întocmai efectelor sale. Concediul medical nu trebuie supus aprobării angajatorului, fiind un beneficiu acordat de lege salariatului care se află temporar în imposibilitatea fizică sau psihică de a presta activitate. Aceasta este una dintre diferențele între cele două tipuri de concediu.

Față de aceste caractere ale celor două tipuri de concediu, unul determinat de împrejurări medicale, celălalt de nevoia de recreere, se impuneau precizări cu privire la situația particulară în care intervine necesitatea de intercalare a acestora și de situația concediului de odihnă întrerupt.

În hotărârea pronunțată, Curtea precizează că momentul la care a survenit incapacitatea este lipsit de relevanță. Prin urmare, lucrătorul are dreptul de a efectua ulterior concediul anual plătit care coincide cu perioada de concediu medical, și aceasta indiferent de momentul la care a survenit incapacitatea de munca. Altfel, se consideră că ar fi aleatoriu și contrar finalității dreptului la concediul anual plătit să se acorde lucrătorilor dreptul la concediu anual plătit numai cu condiția ca aceștia din urmă să se afle deja în situația de incapacitate de muncă la momentul la care a început perioada de concediu de odihnă.