Aspectele privind strămutarea potrivit noului Cod de procedură civilă

Intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă – 1 iunie 2012 – trebuie privită atât în contextul intern, faţă de intrarea în vigoare a celorlalte trei coduri – civil (intrat în vigoare la 1 octombrie 2011), penal şi de procedură penală, şi în contextul european în care a fost adoptat, în special Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Noul Cod de procedură civilă este privit ca o oportunitate pentru accelerarea judecăţilor, simplificarea procedurilor, unificarea jurisprudenţei şi reducerea costurilor proceselor, pentru justiţiabili şi pentru stat, fiind consacrate o serie de instituţii noi, precum procedura privind cererile de valoare redusă, procedura de filtrare a recursurilor, contestaţia privind tergiversarea procesului sau sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea unor probleme de drept.

Totuşi, în ceea ce priveşte instituţia strămutării, modificările aduse prin noul Cod de procedură civilă nu vor fi în măsură să asigure întotdeauna respectarea dreptului la un proces echitabil, drept consacrat de prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Ca o garanţie a respectării drepturilor omului, Convenţia prevede, în art.6 pct.1, dreptul oricărei persoane la un proces echitabil ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa”.

Rezultă că, în accepţiunea Convenţiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe  componente şi anume: accesul liber la justiţie, examinarea cauzei în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, examinarea cauzei de către un tribunal independent, imparţial, stabilit prin lege.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului, imparţialitatea se defineşte ca fiind absenţa oricărei prejudecăţi sau a oricărei idei preconcepute privitoare la soluţia unui proces. În această materie, aparenţele au un rol deosebit deoarece, într-o societate democratică, tribunalele trebuie să inspire justiţiabililor deplină încredere.

Importanţa acestui aspect este recunoscută prin consacrarea unui întreg titlu din noul Codul de procedură civilă, care prevede cazurile concrete în care un magistrat şi celelalte persoane implicate în actul de justiţie sunt incompatibili, precum şi procedurilor de urmat în cazul intervenirii acestora.

Aspecte vizând imparţialitatea pot fi regăsite şi în titlul VII noul Cod procedură civilă, referitor la strămutarea pricinilor. Potrivit art. 137 alin. 1 teza I noul Cod de procedură civilă Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competenţa instanţei ierarhic superioare celei de la care se cere strămutarea”.

În acest context, arătăm că, în prezent, instanţa competentă să soluţioneze cererile de strămutare având la bază acest motiv de strămutare sunt de competenţa Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

La prima vedere modificările intervenite prin intermediul noului Cod de procedură civilă respectă prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia Europenă, sub aspectul imparţialităţii magistratului, de vreme ce soluţionarea cererii de strămutare se face de către instanţa superioară celei de la care se solicită strămutarea dosarului.

Totuşi, vor exista situaţii, şi nu puţine, în care principiul imparţialităţii magistratului, respectiv încrederea justiţiabilului în magistraţi, nu va fi respectat.

Avem în vedere situaţii în care se va solicita strămutarea unui dosar aflat pe rolul unei instanţe aflate într-un oraş de provincie, instanţa ierarhic superioară având sediul în acelaşi oraş.

Or, având în vedere că în oraşele mai mici toată lumea se cunoaşte cu toată lumea, iar legăturile între persoane, inclusiv magistraţi, sunt mult mai apropiate şi evidente, justiţiabilii nu vor avea garanţia soluționării cererii cu independență şi imparțialitate.

Încălcarea dreptului la un proces echitabil va fi cu atât mai evidentă în situaţiile în care calea de atac ce poate fi exercitată în dosarul a cărui strămutare se solicit este recursul, ce va fi soluţionat de aceeaşi instanţă superioară care soluţionează şi cererea de strămutare.

Prin urmare, în ceea ce priveşte instituţia strămutării, vor fi situaţii în care dreptul la un proces echitabil să nu fie respectat, de aceea era de preferat ca prin noul Cod de procedură civilă să se menţină reglementarea actuală, în sensul că pentru motive de bănuială legitimă competenţa de soluţionare a cererii de strămutare să revină Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.

0 Responses to “Aspectele privind strămutarea potrivit noului Cod de procedură civilă”


Comments are currently closed.