Apărarea drepturilor nepatrimoniale in noul Cod Civil

În contextul dezincriminării faptelor de insultă şi calomnie, dar şi al extinderii dreptului la liberă exprimare, necesitatea unei reglementări mai stricte în acest domeniu a fost evidentă şi pentru legiuitor, care, prin noul Cod Civil a dispus acest lucru.

Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate solicita instanţei

a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;

b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;

c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.

Luarea acestor măsuri cu caracter provizoriu poate fi dispusa de instanţa de judecată doar dacă se face dovada că atingerile aduse drepturilor nepatrimoniale privesc acţiuni ilicite actuale şi iminente, iar consecinţele continuării acestora va duce la crearea unui prejudiciu greu de reparat. Pentru a evita situaţiile de abuz procesual, legiuitorul a prevăzut în mod expres că, în astfel de cazuri, persoana lezată poate fi obligată la  depunerea unei cauţiuni care să poată fi folosită de partea adversa dacă în final se va constata abuzul procesual, iar acţiunile catalogate ca fiind ilicite nu exista în realitate.
Daca nu sunt îndeplinite condiţiile care impun luarea măsurilor provizorii sau pur şi simplu persoana lezată nu doreşte stoparea deîndată a acestor acţiuni, aceasta se poate  adresa aceleaşi instanţe, în cadrul unei proceduri bazate pe dispoziţiile comune (art. 253 Noul cod civil), care în final să constate atingerile aduse unui drept nepatrimonial cu consecinţa interzicerii săvârşirii acelor faptelor ilicite (în cazul in care fapta este iminenta) sau încetarea şi interzicerea pe viitor dacă această încălcare durează în timp.

De asemenea, persoana care a suferit o încălcare a unor  drepturi nepatrimoniale poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă pentru a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:

a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;

b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.

Nu în ultimul rând, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive.

Concluzionând, putem reţine ca noile reglementări în această materie au rolul de   a oferi o garanţie în plus acordată drepturilor nepatrimoniale urmând să fie sancţionată orice faptă ilicită, indiferent de autorul acesteia.