Amicus curiae este un termen legal ce își are originile în limba latină. Literalmente tradus înseamnă “prieten al curţii” şi se referă la o persoană care nu are niciun interes pentru vreo parte din proces în mod special, într-o cauză dată. Aceasta oferă în mod voluntar informaţii asupra unei probleme de drept sau de altă natură, relevante pentru cauza respectivă, informaţii ce se consideră că pot ajuta instanţa în a decide asupra unei chestiuni legate de litigiu. Această informaţie poate fi furnizată prin diferite modalităţi. O modalitate este opinia legală, ce poate fi adusă la cunoștinţa instanţei sub forma unui compendiu. De asemenea, pentru soluţionarea justă a cauzei, un terţ poate oferi o declaraţie pe care nici părţile, nici instanţa nu au solicitat-o. Mai mult, poate fi vorba și de prezentarea ideilor conţinute într-un tratat de specialitate, în legătură cu obiectul dedus judecăţii.
Instituţia amicus curiae își găseşte originile în dreptul roman. În jurul secolului al noualea, aceasta a fost încorporată cu mult succes și largă aplicare în cadrul sistemului de drept britanic. Unul dintre cele mai populare sisteme în care se utilizează este dreptul internaţional, cu precădere în cazuri privind drepturile omului. Popularitatea sa a continuat să se răspândească în sistemele de drept din multe ţări, inclusiv în cele de drept romano-germanic. Astăzi, este utilizată cu succes de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Comisia Inter-Americană pentru Drepturile Omului, şi Curtea Inter- Americană pentru Drepturile Omului.
Rolul de amicus curiae este confundat deseori cu noţiunea de intervenient. Diferenţa este dată de natura interesului persoanei ce invocă una sau alta dintre cele două instituţii. În cazul intervenţiei, cel ce intervine trebuie să justifice un interes concret în cauza respectivă, ce poate consta în a pretinde un drept propriu, în strânsă legătură cu obiectul acelei pricini sau poate fi vorba de un terţ care ar putea fi prejudiciat în vreun fel prin hotărârea ce ar urma să se pronunţe.
În privinţa amicus curiae, cel ce o invocă oferă un ajutor instanţei în rezolvarea pricinii. Putem vorbi de un scop imediat, acela al justei soluţionări a cauzei respective. În sistemul common law are o largă aplicaţie datorită posibilităţii realizării unui scop mediat. După cum bine știm, sistemul de drept common law se bazează în principal pe practică anterioară într-un anumit domeniu. Așadar, o persoană ar putea interveni într-un litigiu în calitate de amicus curiae, cu scopul de a crea o jurisprudenţă favorabilă pentru soluţionarea în viitor a unui litigiu similar, în care aceasta ar figura ca parte.
În sistemul de drept românesc, această instituţie este puţin cunoscută, însă având în vedere multiplicarea cazurilor ce își găsesc rezolvare pe baza argumentelor jurisprudenţiale, este important să se folosească acest mijloc procedural în considerarea avantajelor oferite în realizarea dezideratului oricărui sistem de drept, acela al creării unei jurisprudenţe unitare.
0 Responses to “Amicus curiae”