Monthly Archive for June, 2011

Răspunderea penală pentru angajatori

Pe lângă modificările substanţiale aduse codului muncii prin Legea nr. 40/2011, acest act normative intrat în vigoare la 31.03.2011 aduce şi o serie de completări importante, unele dintre acestea având carcater inovator în acest domeniu de drept.

Un element de noutate îl constituie introducerea răspunderii penale pentru angajator, acest tip de răspundere juridică nefiind prevăzut în vechea reglementare.

reglementari Codul MunciiAstfel, potrivit noii reglementări, angajatorul poate răspunde penal în două cazuri şi anume: 1) în cazul în care angajatorul nu încheie contracte individuale de muncă salariaţilor, faptă ce se pedepseşte cu amendă penală sau închisoare de la 1 la 2 ani, şi 2) în cazul în care angajatorul refuză în mod repetat de a permite accesul în spaţiul unităţii inspectorilor de muncă sau de a pune la dispoziţia acestora documentele solicitate, faptă ce se pedepseşte cu amendă penală sau închisoare de la 6 luni la 1 an.

De asemenea, în cazul acestor infracţiuni, instanţa de judecată poate aplica pe lângă aceste pedepse pecuniare sau privative de libertate şi pedepse complementare cum ar fi: închiderea temporară sau definitivă a punctului de lucru unde s-a săvârşit infracţiunea, retragerea temporară sau definitivă a unei licenţe de desfăşurare a actvităţii profesionale, pierderea totală sau parţială a dreptului angajatorului de a beneficia de prestaţii, ajutoare sau subvenţii pe o durată determinată de până la 5 ani, interzicerea dreptului angajatorului de a participa la atribuirea unui contract de achiziţii publice pentru o perioada de până 5 ani, sau respectiv recuperarea integrală sau parţială a prestaţiilor, ajutoarelor sau subvenţiilor publice, inclusiv fonduri ale Uniunii Europene, pe o perioadă de până la 12 luni.

raspunderea penala angajatorIndividualizarea acestor pedepse penale şi aplicarea cumulativă cu pedepsele complementare se face de către instanţa de judecată în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei fapte, de gravitatea acesteia, precum şi pericolul social pe care-l reprezintă fapta săvârşită de angajator.

Conversia despăgubirilor în acţiuni ulterior listării pe Bursa de Valori

Fondul Proprietatea a fost listat la Bursa de Valori București la data de 25.01.2011, procedura de emitere a titlurilor de conversie fiind suspendată mai multe luni, începând din data de 11.01.2011 până la data de 02.05.2011.

Ulterior datei de 02.05.2011, conversia despăgubirilor în acţiuni s-a făcut în conformitate cu algoritmul prevăzut de dispoziţiile art. 18 7 și art. 18 8 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, iar nu la valoarea nominală de 1 leu/acţiune.

conversia despagubirilor in actiuni Astfel, conversia s-a realizat prin împărţirea valorii despăgubirii menţionate în titlul de despăgubire, respectiv în titlul de conversie, la preţul mediu ponderat de tranzacţionare al acţiunilor, care se stabileşte astfel:

-          în cazul conversiilor care se realizează în a doua săptămână calendaristică ulterioară expirării termenului de 60 de şedinţe de tranzacţionare, preţul mediu ponderat este egal cu preţul mediu de tranzacţionare aferent primelor 60 de şedinţe de tranzacţionare, comunicat de operatorul pieţei reglementate la încheierea celei de-a 60-a şedinţe de tranzacţionare;

-          în cazul conversiilor care se realizează începând cu ziua de luni a celei de-a treia săptămâni calendaristice ulterioare expirării termenului de 60 de şedinţe de tranzacţionare, preţul mediu ponderat de tranzacţionare este egal cu preţul mediu ponderat de tranzacţionare aferent ultimelor 60 de şedinţe de tranzacţionare, comunicat de operatorul pieţei reglementate.

În acest sens, potrivit art. 188 alin. 1:” începând cu cea de-a saizecişiuna şedinţă de tranzacţionare, zilnic, după închiderea şedinţei de tranzacţionare, Bursa de Valori Bucureşti S.A. va publica pe pagina sa de internet şi va comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor preţul mediu ponderat de tranzacţionare a acţiunilor Fondului ‘Proprietatea’ aferent ultimelor 60 de şedinţe de tranzacţionare”.

În practică, pentru perioada 02.05 – 06.05.2011, ANRP a utilizat preţul mediu ponderat calculat pentru primele 60 de zile de tranzacţionare, comunicat de Bursă în data de 19.04.2011, respectiv valoarea de 0,6167 lei/titlu.

Pentru conversiile realizate ulterior datei de 9.05.2011, s-a utilizat preţul mediu ponderat calculat pentru ultimele 60 de sedinţe de tranzactionare a acţiunilor Fondului. Cea de a 60-a zi de tranzacţionare a acţiunilor Fondului este 18.04.2011.

Bursa de Valori BucurestiConform prevederilor legale, începând cu data de 19.04.2011, Bursa de Valori Bucureşti a calculat, a publicat pe web-site-ul propriu şi a comunicat ANRP preţul mediu ponderat pentru ultimele 60 de zile de tranzacţionare, zilnic, după închiderea şedinţei de tranzacţionare.

La data de 24.06.2011, preţul mediu ponderat al acţiunilor la Fondului Proprietatea pe Bursă a fost de 0,5331 lei/tilu.

DESPRE DREPTUL LA VIAȚA PRIVATĂ

Dezvoltarea tehnologică specifică actualității determină și o dezvoltare a interesului pe care societatea îl manifestă față de membrii săi. Alături de efectele pozitive ale acestei “oblăduiri materne” – observabile în sfera legislativă, medicală, culturală, socială, etc. – se resimt și efecte secundare determinate de o imixtiune tot mai mare în sfera vieții private. Practic, prețul asistenței sociale este o curiozitate deseori nejustificată față de ceea ce nu ar trebui să privească decât persoana și familia noastră.

dreptul la viata privataPrin dispozițiile art. 8, Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră dreptul la respectarea vieții private și de familie. Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 26 din Constituția României, noțiunea consacrată fiind cea de “viață intimă, familială și privată”. Evident, pornind de la aceste două texte fundamentale, noțiunea este menționată în nenumărate alte acte normative, fiecare asigurând respectarea valorilor legiferate.

Însă dincolo de litera legii se află realitatea deseori contradictorie. De la cele mai simple chestionare completate în scopul obținerii unui produs și până la formularele prin care interacționăm cu instituțiile publice, tendința este de lărgire a sferei de interes față de persoana și familia solicitantului. Recurența acestor imixtiuni își găsește justificarea în exhibarea vieții private, atitudine majoritară printre membrii societății. Nu aceștia vor clama însă încălcarea normelor sus-indicate, ci minoritatea celor ce încă respectă valorile tradiționale și doresc separarea categorică dintre viața publică și cea privată.

Fie numai și pentru aceștia din urmă, societatea are datoria de a nu depăși limitele interesului manifestat față de membrii săi. Respectarea vieții private se traduce atât prin obligația de a nu aduce nicio atingere aspectelor pe care o persoană le cataloghează ca fiind inseparabile de intimitatea sa, cât și prin repararea oricăror abuzuri prin care unei persoane i s-a știrbit dreptul la viață privată.

Desigur, art. 8 CEDO enumeră situațiile de excepție față de principiul respectării vieții private, acestea fiind substanțial legate de interesul obștesc. Ca întotdeauna, primează binele comun, chiar dacă prevalența acestuia poate determina o ingerință în exercitarea dreptului individual la viață privată. Însă definirea binelui comun, aflat într-o permanentă schimbare și transformare, este tot mai dificilă, în timp ce justificarea ingerințelor în viața privată este tot mai ușor de argumentat. Sub motivația prevenției, se produc abuzuri evidente și se încalcă unele dintre cele mai elementare norme ce protejează persoana, împreună cu drepturile și interesele sale.

respectarea vietii privateÎn confruntarea cu această realitate caracterizată prin tendința de uniformizare, vor avea de câștigat doar cei ce își vor afirma drepturile cu tărie și convingere. Plecând de la atributul unicității, persoana trebuie să-și manifeste personalitatea, iar viața privată trebuie să-și afirme existența, indiferent de piedicile întâlnite.

Codul Civil, între trecut și prezent

Fără îndoială, intrarea în vigoare a Noului Cod Civil deschide o nouă etapă în viața juridică autohtonă. Și cum raporturile juridice sunt expresia directă a relațiilor sociale, avem în față începutul unor transformări evidente în ceea ce privește modul de raportare la viața socială, privită în toate manifestările ei cotidiene.

De fapt, înseși modernizarea societății și evoluția relațiilor interumane au determinat abandonarea unor veșminte asupra cărora timpul și-a pus pecetea și “petecele”. După numeroase modificări operate de croitori mai mult sau mai puțin iscusiți, iar unii – mai mult sau mai puțin viteji, veșmântul Codului Civil din 1864 a rămas prea mic pentru corpusul social al zilelor noastre. Stingherită în mișcările ce se vor a fi din ce în ce mai libere, societatea se va îmbrăca cu noua haină croită special după tiparele din Quebec.

Noul Cod CivilNostalgia (încă) actualului Cod Civil îi va însoți pe toți ce au beneficiat, știut sau nu, de prevederile sale. Nu există persoană care să nu fi intrat sub incidența acestei codificări care reglementează atât cele mai importante evenimente existențiale, cât și faptele ce însumează mișcările noastre sociale zilnice. Codul Civil a reprezentat abecedarul marilor juriști ce au format generații întregi de profesioniști ai dreptului, fiind un izvor nesecat de scrieri doctrinare și jurisprudențiale. Totodată, chiar și fără o conștiință a prezenței sale, același Cod Civil a fost codificarea ce descifra complexele relații interumane începute în secolul al XIX-lea, dezvoltate pe parcursul secolului XX și transformate radical la începutul secolului XXI.

Codul Civil, scurt istoricMai mult chiar, în 1864 Codul Civil a reprezentat și o garanție a unității statale ce se prefigura din ce în ce mai intens. Abrogând “codicii domnilor Calimach și Caragea (…) ordonanțele domnești și instrucțiunile ministeriale din ambele Principate Unite”, Codul Civil a prefigurat din punct de vedere juridic Marea Unire din 1918. Însă, de atunci, chiar și dorința de unire a cunoscut o schimbare profundă. De la unirea celor “de-o limbă și de-o simțire”, asistăm în prezent la dorința de unire la nivel comunitar, care depășește înseși granițele atât de greu conturate la începutul secolului XX.

Chiar aceste transformări determină o nouă optică juridică și un Nou Cod Civil. Raportarea la marea familie a dreptului comunitar obligă la actualizarea normelor interne, în conformitate cu noile tendințe reprezentate la nivel european. Schimbările regăsite în cuprinsul Noului Cod Civil sunt sesizabile atât din punct de vedere formal (adaptarea limbajului juridic, clasificarea pe materii, stilul “doctrinar” al expunerii), cât și din punct de vedere substanțial (lărgirea paletei de instituții reglementate, reformularea textelor ce s-au dovedit a fi incomplete sau neclare, tranșarea anumitor probleme intens dezbătute).

Este nevoie de maturitate pentru ca Noul Cod Civil să se impună ca un veritabil instrument de reglementare a vieții sociale. Înainte de a închide copertele deja prăfuite ale actualei codificări, înainte de a înlocui paginile îngălbenite cu cele în care totul este scris negru pe alb, să nu uităm de valoarea incontestabilă reprezentată de cei peste 140 de ani de frământări sociale, juridice și morale. Trecutul explică prezentul, iar acesta construiește viitorul.