Monthly Archive for March, 2011

Despre realitatea practicii unitare a instanțelor de judecată

Practica unitară a instanțelor de judecată este un deziderat ce animă deopotrivă opinia publică și profesioniștii din domeniul juridic.

uniformitatea jurisprudentei
Aproape fără excepție, justițiabilii și juriștii se confruntă cu soluții diferite pronunțate în cauze a căror asemănare merge până la identitate. Apar astfel interogații cu privire la pregătirea celor ce administrează justiția sau la echivocul anumitor legislații ce lasă loc interpretărilor de natură diferită.

Uniformitatea in ceea ce priveste practica in instantele de judecata

Într-adevăr, uniformitatea jurisprudenței apare ca o cerință firească a unității și unicității legislative. Rațiunea ne spune că așa cum nu pot exista două sau mai multe legi contradictorii, tot astfel nu putem accepta existența unor interpretări și aplicări antagonice. Cu toate acestea, într-o oarecare măsură, practica instanțelor de judecată infirmă raționamentul de mai sus și dă naștere întrebărilor de care am amintit.

În acest tumult de opinii și blamări ale sistemului judiciar, avem certitudinea imposibilității de a pretinde o jurisprudență unitară în integralitatea sa. De fapt, însăși termenul “unitar” este discutabil din simplul motiv al evocării unei perfecțiuni greu sau chiar imposibil de atins. În schimb, preferăm sintagma “unitate în diversitate” pentru a caracteriza o justiție în care, dincolo de opiniile juridice separate, primează antetul echității și binelui regăsite în dictonul “jus est ars boni et aequi”.

O singura lege mai multe interpretari

Diferite abordari in practica unitara in instantele de judecata
Evident, este confortabil să încadrăm o cauză într-un anumit tipar și să așteptăm o soluție care să nu reprezinte o surpriză, ci doar concluzia firească a dezbaterilor desfășurate în fața magistratului. Însă chiar acest magistrat este chemat să judece prin raportare la două exigețe: legea și conștiința sa.

Indubitabil, legea este una singură, însă același lucru se poate afirma și despre conștiința magistraților ?

Cu această întrebare retorică ne încheiem pledoaria în favoarea echilibrului ce trebuie să existe în justiție, în aceeași măsură ca în oricare alt domeniu al vieții noastre. Cei ce cred că practica unitară este o aritmetică cu soluții irefragabile vor fi întotdeauna dezamăgiți, la fel ca și cei ce se așteaptă la prevalența emoțiilor asupra dispozițiilor legislative.

În cele din urmă, practica unitară se rezumă la aplicarea vechiului dicton latin potrivit căruia “principiile dreptului sunt următoarele: a trăi în mod cinstit, a nu vătăma pe cel de lângă tine și a da fiecăruia ceea ce i se cuvine.”

Medierea ca modalitate alternativă de soluționare a litigiilor

Metodele alternative de soluționare a litigiilor revin în sfera subiectelor de interes general din ce în ce mai des. Între acestea, medierea este văzută drept o modalitate eficientă de soluționare a unui litigiu încă de la începutul său, fără a apela la instanța de judecată.

Unul dintre beneficiile acestei alegeri reprezină ocolirea unui numar de ani buni de așteptare până la obținerea unei hotărâri irevocabile, fapt ce nu garantează însă și satisfacerea exigențelor inițiale.

Situatia actuala in zona de mediere

Medierea, alternativa reala litigiului

În prezent, medierea este promovată cu o agresivitate dictată de suprasolicitarea instanțelor de judecată și de nevoia unei alternative care să deblocheze sistemul judiciar aflat în pragul colapsului. Astfel, afirmarea timidă a Legii nr. 192/2006 a fost continuată prin eforturi concretizate în recunoașterea instituției medierii prin normele Codului de procedură civilă și implicit, prin recomandarea acesteia de către înșiși magistrații dornici de o degrevare de sarcini.

Nu respingem această idee și nu negăm avantajele categorice ale medierii. Ținem însă să subliniem o realitate ignorată de mulți promotori ai acestei instituții, respectiv lipsa unei culturi a soluționării litigiilor pe cale amiabilă. În pofida vechilor comisii de împăciuire, spațiul autohton tinde mai degrabă către o judecată directă și tranșantă, chiar cu riscul de a fi păgubitoare în final, decât către o cale de mijloc bazată pe dialog și pe celebra situație de win-win.

Provocari si oportunitati in zona de mediere

Practic, este nevoie de o încurajare a amiabilului și de o reprimare a orgoliilor ce tind să aducă nu numai depărtarea interumană, ci și pagube concretizate sub aspect pecuniar și temporal. Bineînțeles, aceste elemente se vor realiza doar după o conștientizare a avantajelor medierii și reconsiderarea modalității de abordare a unui litigiu.

Considerăm că activitatea de mediere, în pofida paletei profesionale largi instituite de lege, poate fi exercitată cu maximă rigurozitate de către persoanele care posedă cunoștințele juridice necesare pentru conformitatea soluției finale cu prevederile legale.

In loc de concluzie

În activitatea avocațială, negocierile și activitatea de mediere sunt acel primum movens necesar pentru conturarea situației juridice efective. În final, atunci când medierea nu poate fi aplicată din cauza intereselor ireconciliabile sau s-a soldat cu un eșec al soluționării amiabile, instanța de judecată rămâne ultimul for al unei dreptăți ce se dorește a fi echitabilă și eficientă.

Unde trebuie sa parcam atunci cand se opreste muzica

Ridicarea autoturismelor, In conditiile insuficientei locurilor de parcare amenajate, este nelegala. Conditionarea restituirii vehiculului de plata unor sume de bani se situeaza, de asemenea, dincolo de granita legalitatii si echitatii sociale. Astfel stand lucrurile, orice posesor de autovehicul confruntat cu situatiile sus-mentionate se poate adresa instantelor de judecata. Si Intrucat creditam In continuare prevalenta legii si a principiilor de drept In fata oricaror ratiuni straine, consideram ca respectivul posesor are toate sansele de a i se face dreptate. Continue reading ‘Unde trebuie sa parcam atunci cand se opreste muzica’

Despre paradoxul judecarii cauzelor cu celeritate

Un stat de drept se caracterizeaza prin aceea ca, pe baza normelor juridice, unei anumite situatii trebuie sa i se aplice un anumit regim juridic. Formularea unei actiuni in instanta nu trebuie sa iasa din acest tipar. Depunerea unei actiuni calificata de dispozitiile legale ca fiind urgenta, trebuie solutionata potrivit legii, adica cu urgenta. Regulamentele de organizare a instantelor prevad explicit ca in timpul vacantei judecatoresti se solutioneaza numai cauze urgente. Continue reading ‘Despre paradoxul judecarii cauzelor cu celeritate’

La 99 de ani Maria Atanasiu castiga lupta cu statul roman la CEDO

Anul trecut am reprezentat reclamantele in prima cauza pilot la Curtea Europeana a Drepturilor Omului impotriva Romaniei – Maria Atanasiu si Iuliana Ileana Poenaru. Astazi, dupa 10 ani de la data introducerii actiunii pe rolul instantelor romane, Statul Roman a inteles in sfarsit sa-si execute obligatia de plata a despagubirilor. Maria Atanasiu implineste astazi 99 de ani.

La nivel intern, instantele judecatoresti au considerat ca este inadmisibil sa revendici propriul imobil, trimitand reclamantele sa urmeze procedura legilor de reparatie, pe care – culmea ironiei – acestea chiar o urmasera in paralel incepand cu anul 1996, fara niciun rezultat pana in prezent. Continue reading ‘La 99 de ani Maria Atanasiu castiga lupta cu statul roman la CEDO’